Ai trupul tainic ce mă-ndeamnă la pacat
Și ochii de înger, de vraja lor nu pot scap.
Ai buze dulci, m-aș vinde să ți le sărut măcar în vis,
În sufletul tău cald pentru vecie m-aș condamna să stau închis.
Să nu mai straluceasca niciodată, aș stinge stele pe cer !
Însăși eternitatea aș transforma-o într-un simplu efemer,
Pentru un singur gând, chiar și nespus, de fericire,
Ce te așteaptă suspinând în lacrimile mele de iubire.
Te-aș strânge rușinat în brațe,
În ochii tăi mi-aș pune-o ultimă dorință,
Te-aș săruta ușor pe pleoape,
Ca pe-o Minune născută din Credință.
Pe pieptul tău mi-aș odihni tăcut iubirea,
Să pot s-ascult cum tainic cântă
Versuri șoptite fericirea
În tine dintr-o stea născută.
Aș adormi acoperit de părul tău
De tu mi-ai sta alături într-o dulce-mbrățișare,
Fiindca și-acum, de-atâta timp, mi-e greu
Să te iubesc așa de tare.
#1 by Maria on 17 August 2015 - 9:16
Minunata minune! 🙂 ma bucur pentru fiecare moment cand citesc din cuvintele ce ma trimiteau spre mine…. succes in ale tale minuni infaptuit-traite!
#2 by Domnul Bob on 17 August 2015 - 18:02
Cu plecăciuni, Domniță !