E iarnă plumburie, ninge cu bacovii și suflă crivăț de pustiuri peste drumul cârcotaș
Port chiciuri de singurătate în mustață și suflu aburi triști în gerul nărăvaș
Povești se spun la gura sobei, ceaiuri adorm amor de primăveri în cănuri colorate
Eu rătăcesc printre troiene de bacovii, de gene mi se-atârnă amintiri în rouri înghețate
Cerșesc un sân fierbinte la o nălucă iute trecătoare
În brațele orfane aș vrea să strâng un trup de trestie, oricare
Cu buzele am și uitat cum se mai gustă carnea coapselor într-un barbar sărut
Mă viscolește iarna cu bacovii, eu rătăcesc printre furtuni pe drum de plumb cu pași de lut
M-oprește tu, m-așteaptă-n poartă cu între stele-aprinsă o Lună felinar
De-o fi să mai ajung cuvânt la tine, o dragoste eminesciană scrisă-n șoaptă îți aduc în dar
#1 by angel12th on 10 January 2017 - 23:21
Sa ti vina soapta,intr un acum prezent
Sa te incalzesti cu ploape aburinde,
Iar vinul dulce cel dumnezeiesc
Sa te imbete cana lui fierbinte
Iar trupul sa-l strecori in asternuturi,
Gustand nesat din ale ei saruturi
Lumina sa reversi din nepasare,
Lumina s-o iubesti, ca-ci este a ta chemare.