Ți-am ascuns în bocanci cuvinte atât de mici
Furnici
Cu șoapta lor peltică
Peste buze când le calci, pe talpa albă, mică
Să te gâdile, cu zarva lor din gânduri
Să mă privești, uimire, din gene să îmi tremuri fluturi
Să-mi dai, un zâmbet, cât un zbor de buburuză, mărunțel
În piept să mă împungi șireată cu zahărul din el
Să râzi, să fugi, și nerăbdării să-mi dai roată
Să te întorci, un anotimp de mine, o primăvară fermecată
Am stoluri de povești, atâtea nebunii nepetrecute
Am brațe să te strângă și gură, oriunde-ai vrea să te sărute
Și șoapte atât de mici
Furnici
Pe buze să le calci, cu talpa albă, mică
Să râzi când gâdilă iubindu-te cu limba lor peltică
Povestea gâdiliciului
- Leave a comment
Souvenir 