Uitându-se în urmă

Ochii lui povesteau
Întâmplări
În care buzele
Încă nu gustaseră
În care palmele
Încă nu mângâiaseră
În care nopțile
Încă nu începuseră
Dimineți privindu-l
Ea
Prima Primăvară a lumii
Știi
I-a spus
Aproape că am simțit
Cuvintele tale
Sărutându-mă
Și fugi râzând în anotimpul ei
Uitându-se în urmă

This entry was posted on 20 December 2016, 0:39 and is filed under Souvenir. You can follow any responses to this entry through RSS 2.0. You can leave a response, or trackback from your own site.

Comments (2)

#1 by Camelia on 20 December 2016 - 20:44

Întâmplări neîntâmplate, în care anotimpurile respiră repede, după care, odată aşezate, într-un ritm egal, nu ştiu dacă şi mai rar, din urmă începe totul, închizându-se, deschizându-se, închizându-se, deschizându-se.

Reply
- #2 by Domnul Bob on 20 December 2016 - 22:23
  
  Ca o ușă lasată descuiată la plecare. Se deschide noaptea, se închide ziua, lăsând timpul să iasă, să intre.

Leave a Reply Cancel reply

Enter your comment here...

Fill in your details below or click an icon to log in:

Email (required) (Address never made public)

Name (required)

Website

You are commenting using your WordPress.com account. ( Log Out / Change )

You are commenting using your Facebook account. ( Log Out / Change )

Cancel

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:

Souvenir