Uitându-se în urmă


Ochii lui povesteau
Întâmplări
În care buzele
Încă nu gustaseră
În care palmele
Încă nu mângâiaseră
În care nopțile
Încă nu începuseră
Dimineți privindu-l
Ea
Prima Primăvară a lumii
Știi
I-a spus
Aproape că am simțit
Cuvintele tale
Sărutându-mă
Și fugi râzând în anotimpul ei
Uitându-se în urmă

  1. #1 by Camelia on 20 Decembrie 2016 - 20:44

    Întâmplări neîntâmplate, în care anotimpurile respiră repede, după care, odată aşezate, într-un ritm egal, nu ştiu dacă şi mai rar, din urmă începe totul, închizându-se, deschizându-se, închizându-se, deschizându-se.

    • #2 by Domnul Bob on 20 Decembrie 2016 - 22:23

      Ca o ușă lasată descuiată la plecare. Se deschide noaptea, se închide ziua, lăsând timpul să iasă, să intre.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: