Uitându-se în urmă


Ochii lui povesteau
Întâmplări
În care buzele
Încă nu gustaseră
În care palmele
Încă nu mângâiaseră
În care nopțile
Încă nu începuseră
Dimineți privindu-l
Ea
Prima Primăvară a lumii
Știi
I-a spus
Aproape că am simțit
Cuvintele tale
Sărutându-mă
Și fugi râzând în anotimpul ei
Uitându-se în urmă

  1. #1 by Camelia on 20 December 2016 - 20:44

    Întâmplări neîntâmplate, în care anotimpurile respiră repede, după care, odată aşezate, într-un ritm egal, nu ştiu dacă şi mai rar, din urmă începe totul, închizându-se, deschizându-se, închizându-se, deschizându-se.

    • #2 by Domnul Bob on 20 December 2016 - 22:23

      Ca o ușă lasată descuiată la plecare. Se deschide noaptea, se închide ziua, lăsând timpul să iasă, să intre.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: