Pufăie toamna


Pufăie, doamnă, toamna
Cu suflăture reci ademenește iarna
Ne-ar strânge unul lângă altul, de-ar fi să-mi vrei aproape
Când repede se gată ziua și lungă începe altă noapte
Te-aș înveli cu buze calde, poveste cu-ale tale m-aș șopti
Ți-aș rotunji în palme sânii, îndulcitori cu bumbii lor caramelii
În pântec ți-aș sădi minuni pentru o viață
Cu tremur între coapse tu m-ai legăna, de teamă că prea iute-i iarăși dimineață
Pufăie toamna, doamnă
Și gândul mi-l ademenești cu uitătură de femeie-n primăvară, cu trup scăldat în untdelemnuri de lavandă
Îmi scuturi din sprâncene încruntarea și din musteață promoroaca
Mi te agăți de braț și-mi râzi șoptit că-n anotimpul meu se poartă joaca

  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: