Am început să studiez pe toți marii filozofi și artiști ai lumii mă macină o curiozitate îmbolnăvitoare vreau să cunosc toate chipurile frumuseții din antichitate până astăzi doar al tău e în toate scrierile în toate picturile în toate armoniile cum ai putut să mă înșeli cu toate gândurile chiar mai dinainte de a le naște mi-e și frică să mai caut frumusețea în rezultatele științelor cine știe ce formulă devastatoare mi-aș găsi acolo sunt sigur că și Universul s-a născut cu tine în gând iar big-bang-ul e doar vestirea venirii primăverii tu și-ți spun toate astea dintr-o suflare să n-ai timp să mă mai înșeli și cu un viitor deja gândindu-te eu te vreau numai pentru mine și te iert că ești atât de frumoasă nu mă pot gândi decât la tine primăvară vestită de la primul scâncet al Universului.
- Comment
- Reblog
-
Subscribe
Subscribed
Already have a WordPress.com account? Log in now.
Souvenir 
#1 by angel12th on 28 November 2016 - 8:42
Un altfel de poem, recunosc este destul de abstract modul de scriere. Iar daca oda adusa muzei tale iti creaza o astfel de inspiratie ametitoare, nu pot decat sa ma inclin cu plecaciune. Succes.
#2 by Domnul Bob on 28 November 2016 - 22:17
Amețitoare, da, ăsta ar fi trebuit să fie titlul. O să-l schimb. Mulțumesc.
#3 by annaodette13 on 20 November 2016 - 19:41
Inedita!
#4 by Poteci de dor on 18 November 2016 - 21:57
Se citeşte dintr-o singură bătaie de inimă. Foarte frumos!
#5 by Domnul Bob on 18 November 2016 - 22:28
Mulțumesc, o dată mi-a și bătut inima, și încă nu i s-o terminat bătaia.
#6 by Fata Nergana on 18 November 2016 - 20:11
Te-am citit pe nerăsuflate 🙂
Excelentă scriere!
#7 by Domnul Bob on 18 November 2016 - 21:52
Mulțumesc! Eu mărturisesc că am mai respirat scriind, dar am respirat suflarea ei