Ziua-și închide pleoapa, doamnă
Pe gene încă are polenuri de lavandă
Și-n buze tot i se mai zbat tăciuni, aprinși din zori de soare
Cuvinte boierești, tăceri privindu-mă, stânjenitoare
În ochi îi joacă gânduri, dorinți de domnișoară
Fosforuri lucitoare în rouri mici, de primăvară
În palme-i stăruie petale, înghesuite-n ele formidabile culori
Un curcubeu pe umeri poartă și strâns la piept buchetul tău de flori
Într-o cutie fermecată, vreo șase slove adunate în mărturisire
Ziua-și închide pleoapa, doamnă, e noapte bună și atâta fericire!
#1 by maria on 27 November 2016 - 20:46
Astazi, am realizat ca sunteti logofatul de taina!!! Va potriviti perfect profilului!!!! Asa am sa va spun mereu…..
#2 by Domnul Bob on 28 November 2016 - 22:17
Mulțumesc, Domniță, dar taina mea îi fără de regulamente și funcțiuni 😀
#3 by Maria on 8 November 2016 - 0:09
Sunteti inconfundabil Domnule Bob!!! Va citesc cu drag, cu emotie as putea spune!!!!
#4 by Domnul Bob on 8 November 2016 - 10:40
Cu plecăciuni, domniță!