Unei Doamne, ce păcat


Se umbră frunza, Doamnă
Schimbat-ai anotimpul dumneata, făcut-ai iarăși toamnă ?
M-ai amăgit cu primăvară timpurie, verde
În veri fierbinți cereai îmbujorare-a-ți crede
Și-acum mă-îndeși cu nori tăciuni
Mă-îneci cu ploi, potop, mi-alungi seninul cu furtuni
Ori, Doamnă dragă
Ai uitat cum glezna-ți sărutam când de iubire tu erai beteagă ?
Se umbră frunza, Doamnă, ce tist și ce păcat
Ai apărut în ziua mea de nu știu unde, și tot în ziua mea m-ai lepădat
În carnea mea ție nu-ți este loc destul, ai spus
Iubi-te-am, Doamnă, mult puținul care-ai fost și nu se lasă dus

  1. #1 by Dia Dintre Ierni on 19 August 2016 - 16:29

    Se umbră odoamna, frunză, calci în urma ei ca într-o umbră clătinătoare ca şi cum ai călca pe carnea nerăsăriturile unor zile fără clipe, fără trup.

    • #2 by Domnul Bob on 19 August 2016 - 21:32

      La urma urmelor nu suntem altceva decât timp, iar umbrele timpul trecut, că timpul viitor e doar un calcul matematic, doar că în universul cărnii calculele îs o biată neștiință.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: