Neamintiri


Era frumoasă
Ca o seară de vară
Care-ți întâmpină singurătatea
Cu buzele calde
Ale apusului
S-ar fi dat
Prins în misterele ei
Să-i poată picta rodniciile
Cu penelul răsuflării
Întinzându-i culorile rușinării
Cu degete nerușinate
Dar el mergea către răsărit
Acolo unde poveștile
Mor
Devenind
Neamintiri

  1. Leave a comment

Leave a comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.