Poveste de adormit iubita

Au dor de ducă
Armăsarii
Degetelor mele
I-am hrănit cu jăratic
De pofte
Și de-or fugi
Înșeuază-i
Cu dezlegândurile tale
Lasă-i să-ți zburde pe umeri
Dându-le roată
Cu nebunie
Să-ți necheze
Pe sâni
Stârnindu-i
Cu gingașul lor galop
Să-ți coboare
Pe cumpăna spatelui
Până între dealurile
Pietroase
Ale îndărătniciei tale
Odihnește-i
În liniștea șoldurilor
Și adapă-i
Din fântâna coapselor
Apoi mă descalecă
Între ele
Domn al tău
Și mi te zidește
Cetate

This entry was posted on 1 December 2014, 23:43 and is filed under Erostire. You can follow any responses to this entry through RSS 2.0. You can leave a response, or trackback from your own site.

#1 by Crisego on 3 December 2014 - 14:35

Tare frumos!

- #2 by Domnul Bob on 3 December 2014 - 20:56
  
  Mulțumesc !
#3 by slowaholic on 2 December 2014 - 0:04

Cavalere, imi dai voie sa adorm zâmbind cu gândul la povestea ta? 🙂

- #4 by Domnul Bob on 2 December 2014 - 0:36
  
  Somn povestișor, Prințesă ! 🙂

Souvenir