Îmi strigă coapsele tale
Tot felul de supărări
Aburinde
Între îndrăzneli de sfioasă mătase
Cu guler năzdrăvan de dantelă
Le astup gura
Cu mâna
Dar atunci
Le sare țâfna
Sânilor
Și mă pomenești
Cu buzele
Înger
Trezindu-mă
Din adormire
Și cu dinții
Demon
Jupuindu-mi de viu
Sărutul
Neștiindu-te așa
Sălbatică
Mă pedepsești
Cu toate frământările
Trupului
Abia reușesc
Să-ți șterg lacrimile
Să-ți mângâi obrajii
Să-ți întind zâmbetul
Coapselor
Cerându-le iertare
Peltic
Cu limba împleticită
De beția nectarului
Tău
Peltic
- Leave a comment