Poate într-o zi
O să încerci și tu
La început
Îți trebuie curaj
Și nebunie
E confuz
Totul
Și nu te poți încrede
Nici măcar în tine
Nu te poți aștepta
Decât
La ce-i mai urât
Sperând
La ce-i mai frumos
Apoi
Te obișnuiești
Curajul
Îți dă aripi
Nebunia
Mărturisiri
Totul
E frumos
Dar în continuare aștepți
Ce-i mai urât
Însă nu-ți pasă
Ai curaj
Ai nebunie
Ai frumos, și ce frumos !
Să încerci
Așa am făcut și eu
Am încercat
Cu nebunie
Și curaj
Să te iubesc
Am reușit !
Frumosul așteptându-mă
Cu urât
Dar nu-mi pasă
Nu mi-a păsat
Încearcă și tu
Să iubești
Îți trebuie
Curaj
Nebunie
Și pe cineva dispus oricând
Să te uite
-
Follow
Following
Already have a WordPress.com account? Log in now.
Souvenir 
#1 by annaodette13 on 6 August 2014 - 11:42
Frumos si destept. Mii de multumiri, Domnul Bob.
#2 by Domnul Bob on 6 August 2014 - 13:13
Mă simt important 🙂 și nu știu ce am făcut să merit asemenea aprecieri și mulțumiri, dar este o trăire frumoasă. Mulțumesc !
#3 by annaodette13 on 7 August 2014 - 2:42
esti tu, insusi, dar si mai mult: dai curaj si virtute, timizilor carora le croiesti cu maiestrie din materialul lor, precar haine elegante si cu stil, demne sentimentelor lor, frumoase pentru fiinta draga, dar incorsetate de o minte oarba si surda pana la imaginea lor, veridica, vizualizata de tine prin forta patrunderii tale in strafundul sufletului lor, în necunostintă de acesta, care fara efort spiritual si cultural, sortii lor de izbanda raman nuli, daca sufletul li se imbraca, numai dupa gura lumii si nu conform idealului si visului ce ar trebui sa-l tina viu in trupul lor, Iar, acum Ms. Bob, fara cheie, iti ridici bagheta magica si, alaturi de valul ‘indragostitilor’, lasi in sanctuarul tau de cuvinte alese si armonioase, sa intre si pe cei, oropsiti de alte griji si nevoi. Muzica Ta, vibreaza in inima fanilor.
P.S. Departe de impletirea si tesutul poetic si muzical al panei tale de scriitor, descoperit in primele randuri ale blogului tau, unde am fost cucerita de compararea iubitei cu slove de aur, bine mestesugite si neintalnite pana acum, nu-mi pasa de publicarea nici a unui rand scris de mine, dar ma va durea, totdeauna dupa descoperirea facuta, sa nu mai am acces la opera ta. E drept, uneori prea erotica pentru varsta mea, dar pe placul receptorilor, de care, totdeauna trebuie sa-i iei in calcul, tinere domn Bob. Nu-s critic, nici artist, nici un om cu veleitati deosebite, dar hobby-ul lecturii si instinctul, ma determina sa te felicit si sa te incurajez, desi din replicile tale, comentariale stiu ca nu e cazul. Sincer, Teodora.
#4 by Domnul Bob on 7 August 2014 - 6:20
Ah, Prințesă ! Oricât de măruntă și neînsemnată ne-ar fi fapta, ori rostirea, toți avem nevoie de încurajări pentru a merge mai departe. Ele sunt nectarul zeilor, iar celor care spun că nu li-s de trebuință nu le căuta modestia, ci trufia și fățărnicia, care mai mereu se însoțesc una pe alta. Important este, când ți se oferă aceasta cupă de nectar, să bei cu măsură, să nu te îmbeți, căci beția caracterului e cea mai urâtă dintre toate. Eu asta încerc să fac, să mă feresc de boala trufiei, dar tuturor încurajărilor care-mi bat la poartă le croiesc straie de mulțumiri, mai ales că m-ai urcat pe un piedestal pe care, cu siguranță, îl merită mulți alții, cel de scriitor. Sunt un om obișnuit, ca și tine, ca și mine, doar am curajul și voința, nu mereu și harul, de a-mi dezveli gândurile la soarele privirilor cititorilor. Și uneori gândesc cu trupul, cred că toți o facem, doar e cauza izgonirii noastre din Rai, însă într-adevăr, există un prea devreme în descifrarea acestora din urmă. Iar pentru acest prea devreme am croit Souvenir și Scrisori cu Fata de Fragi, straie care să acopere cu sfințenia iubirii goliciunile Erostirii.
Mulțumesc pentru cuvintele tale, sunt printre cele mai frumoase și armonioase pe care le-am primit vreodată.
Cât despre tinerețile mele, șșșt ! Să nu ne audă Timpul. Ar putea crede că m-am răzvrătit împotriva faptei lui și îi nesocotesc truda asupră-mi. 🙂
#5 by Domnul Bob on 7 August 2014 - 8:04
P.S. Nu am înțeles de ce n-ai mai avea acces ? Nu trag obloanele, nu încă 🙂
#6 by annaodette13 on 7 August 2014 - 20:27
Timpul e companionul Tau, distinse si nepretuit Pictor si Muzician al translatarii de catre Tine a tuturor rostirilor si simtamintelor Lui, acumulate in tacere, de la nasterea Sa, dar nedivulgate multimii pana la expunerea pe panza si registru de solfegii a oamenilor mari ca Domnia Ta, ce-ti asumi de dragul Lui, nuditatea sufletului propriu pentru a demonstra ca, aroma pafumului uman e unica si
imperceptibila celor amputati de simtul olfactiv, mostenit si extirpat de “gura lumii”.
Referitor la P.S. tau, Domnul Bob, eu din categoria celor ‘fara nas’, dar cu un picior pe pragul usii lui God, acum in al doisprezecilea ceas, dupa ce am gustat din deliciul tau, poetic si-mi fac ‘mea culpa’ pentru trecutul anost, o sa am neobrazarea sa
cer Zeului nostru ceresc, prelungirea contractului Tau de inchiriere pamanteana, intrucat mai sunt spatii nemobilate, iar urmasii mei imi doresc sa nu fie nevoiti to await cat mine, “nectarul zeilor”, odata ce i-ai gazduit…