Souvenir

Bat gongurile de amurg, vestind liniști ce peste zi se-îndeasă
Stele, sfios din țesătura cerului la joacă-încep să iasă
Lunii i se pare că nu-s poveștile de ieri la locul lor
Le rânduiește într-un pregătind pe mâine înserat decor
În părul verde, tei purtând parfum, de gâze rotunjit mărgele
Pe-un gard de mult bătrân, albe rochițe de înflorate rândunele
Castani cu barba deja aspră, pe colț un felinar clipind nervos
Foșnete de adorminde turturele într-un nuc sfătos
Orașul se acoperă cu plapumă de noapte bună
În umbra nerostirii, de aur un sărut pe-o tremurândă mână
Priviri pierind în lacrimi pe-ascuns îngreunând o geană
O întrebare pețitoare și un răspuns oblojitor pentru un suflet vie rană
Pe-o uliță pustie, trecând a timpului frontieră
Un cavaler de modă veche își pierde inima în premieră