Souvenir

Nu mai au căutare
Leacurile mele
Altădată
Era coadă până în stradă
Se strângeau vrăjitele
Dinainte să cânte cocoșul
Azi
Mai ești singură tu
Care-mi mai cauți
Mie
Îndemânarea
La dezlegat
Mă simt infirm
Să dezleg ce-a legat altul
Și totuși
Te aștept, și te primesc
Și-ți frec busuioc
La tâmple
Și buze
La sâni
Și la pântec
Și la coapse
Și la tălpi îți mai frec și tei
Să-ți adoarmă pasul
Să nu te mai întorci
La el
Dar tu tot pleci
Aprind candele cu mir
Și te spăl cu apă jelită
Te șterg apoi cu prosop aspru de in
Să iei foc
Să ardă nodurile cu care te-a legat
Celălalt
Mereu așa fac
Strâng apă de nuferi
Și o jelesc
După ce pleci
Să am pentru când te întorci
Și te întinzi goală
În altarul meu
Așteptându-mă
Să te dezleg
Cu busuioc și tei și rugăciuni
Spuse în vârful buzelor
Pe trupul tău
Dezlegându-mi-te
Înduri să-ți fac și semne
Când pleci
Parcă ești un câmp de lavandă
Plutești mov și parfumată ca o sfântă
Dezlegată de el
Și legată de mine