E liniște iubito, de la fereastra lunii se vede noapte și tăcere
În orologii și-au găsit mormântul clipe de vrajă pierite de durere
Pe străzi, vântul aleargă uscate flori de tei
Și poarta ta închisă o găsesc, cu zece ruginite chei.
Îmi spui cum coapse să mă-încingă am poftit, și sâni să-mi umple palma
Că trupuri betejite de păcat am vrut, din carnea lor să mă înfrupt de-a valma
C-am astupat icninde guri, deschise de bolboroseli făr’de-înțeles
Înveșmântate în cuvinte, nu poftelor spre tine le-am dat ghes.
Eu dus-am dorul iei ce-a sânului mătasă o-ascunde-n borangic
A poalei de bumbac peste-a genunchiului sfială doar ridicată-un pic
A buzelor ce de-alor mele rușine le e teamă
Și dorul ochilor care se pleacă când strălucirea umbra mea le-o cheamă
Eu dus-am dorul verii-n pântec, și-a rodniciei ei divine
A serilor în care adormeai acoperindu-mă cu tine
Eu dorurile astea-am dus, nu altele păgâne.
Și-acum tu pleci și mă alungi în astă blăstămată lume ?
Să cred nespusul spusului mă-îndemni, de noi să fiu ateu
Să fiu ce spune lumea, un drac cu chip de Dumnezeu ?
Un suflet de nimic, o hâdă și scârbavnică-arătare ?
Nu pot iubito, eu lumii nu îi datorez nimic, doar ție, a vieții mele încântare.
-
Follow
Following
Already have a WordPress.com account? Log in now.
Souvenir 
#1 by Dianette on 29 June 2014 - 10:46
E liniste… de la fereastra lunii… se vad… tristeti… delimitorii””, iubiri trupesti, firesti, adica…
…. Ti-o fi… teama… ori poate frica?! :))
ei… chiar si eu as putea… mai mult/mai bine… 😉
..
Se vrea un fel de.. Congrats””… ca tot am tacut mult, acilea””… si nu as vrea sa uiti… pretuirea…-
ami! 🙂
#2 by Domnul Bob on 11 July 2014 - 18:12
De la fereastra Lunii se văd întunecate, vise, povești
Ori poate fapte-adevărate, tristeți, iubiri, trupești, firești
Mulțumesc Prințesă !
#3 by fatadefragi on 29 June 2014 - 8:01
Cavalere,
Am avut privilegiul sa strabat vesnicia la pas in compania domniei tale.
Fiecare dintre scrisorile adresate fetei de fragi m-a purtat prin lumi de suflet nebanuite pana atunci. Modestele mele randuri ar fi fost lipsite de stralucire fara nimbul de lumina cu care le-ai inconjurat.
Din impletirea cuvintelor noastre am cladit trepte spre cer pe care le-am urcat noi si toti cei care ne-au fost alaturi in aceasta calatorie.
Ne-am lasat pecetea peste toate furtunile lumii iar peste asprimea insomniilor ce au izvorat zbuciumul acesta roditor de ravasitoare cuvinte au inmugurit stele.
Intr-o lume straina ti-am simtit ocrotirea si sufletul meu a zambit.
La bratul domniei tale fata de fragi s-a simtit o printesa. Dar sub stralucirea primita sufletul sau purta aceleasi straie de alb borangic din care nu s-a sfiit sa rupa fasii cu care sa-ti panseze nelinistile.
E-adevarat, nu datoram nimic nimanui dar ce minune rasare in noi cand daruim!
In palma cu care mi-ai mangaiat gandurile las sufletul meu…
#4 by Domnul Bob on 11 July 2014 - 18:30
Prințesă ! Voi sunteți ! Și veți fi ! Am poruncit spiridușilor să destrame puntea trecutului dintre regatele noastre, iar corul buburuzelor mi-a confirmat îndeplinitu-mi-s-a porunca !
Să lăsăm lumii deșertul spuselor, noi avem de udat grădinile nespuselor. PermiteȚi-mi onoarea de a Vă acorda brațul pentru o plimbare în caleașca gândurilor. Am înhămat la ea strașnicii bidivii ai parfumului teilor. Îi crezusem topiți în ploi, pe când ei doar înfulecau jăratec de stele pe câmpia Cerului. Se vede că privirea mi-a fost plecată prea mult timp în pământ, căutându-mă în abisurile Infernului.
#5 by fatadefragi on 12 July 2014 - 13:05
Sa nu lasam trapasii cerului s-astepte, Cavalere. Tot mai putini sunt oamenii care le recunosc dreptul la zbor. In lumea viselor gradini sufocate de lacomii si trufii pamantene asteapta binefacatoarele ploi ale cuvintelor izvoratoare de dor.
#6 by greierusa on 28 June 2014 - 0:10
dacă aș fi ea, m-aș îndrăgosti prin cuvinte!
#7 by Domnul Bob on 28 June 2014 - 0:17
Cuvintele ei sunt o îndrăgosteală de poveste 🙂
Mulțumesc !