Souvenir

Mă gândeam
Să adun niște cuvinte
Importante
Și să le leg
Cu noduri încâlcite
Într-o vorbire
Abstractă
Să pară că ai fi
De neconceput
Fără ilustrul
Eu
Că nu poți străluci
Altfel
Decât la brațul
Meu
Iar eu să te port
Accesoriu
De stârnit invidia
Unor literați anoști
Scăpătați trupește
Dar impozanți
În scaunele lor
De rumeguș presat
Și a unor
Muze
Bine întreținute
Cu facultăți
Și mastere
Absolvite cu focuri de artificii
Pe dezbrăcatelea
Dar care acum
Au
Pretenții la intelectuali
Din noul val
De idioți
Cuvântând afectat
Fără să spună nimic
Decât că au plete
Slinoase
Și unghii negre
Și stăpâni pe măsură
Niște curve
De fapt
Care au deprins
Puțin
Din darul vorbirii
Dar nu și din harul lui
Pentru ei
Nu contează
Să aibă craci lungi
Și țâțe mai umflate
Decât buzele
E destul
Ce dracu
Spuneam ?
Ah, da
Că mă gândeam
Să te impresionez
Cu niște cuvinte
Importante
Legate abstract
Într-o legătură de nimic
Am aruncat țigara
O priveam cum se stinge
Cu un firișor de fum
Albăstrui
Am vrut să o strivesc
Sub talpă
Dar am scuipat amăreala
Cu care îmi umpluse gura
Peste jarul rămas
Și odată cu ea
Și gândul
Care m-ar fi transformat
Într-un idiot
Și pe tine
În ce ?
Am băgat mâinile în buzunare
Și am găsit acolo
Colțul de hârtie
Pe care notasem
Numărul tău
Ce simplu
E să te sun
Și să-ți spun
Simplu
Te Iubesc
Și să sper
Că într-o zi
Mă vei străluci
Stând la brațul
Meu
Stârnind timpul
Să ne lege
Împreună
Alo
Alo
Te Iubesc
Cine e ?
Te Iubesc
Proasto !
Trebuia să întrebi
De ce ?
Și m-ai fi încuiat
N-am un motiv anume
Te Iubesc
Abstract