Ochii sărutului

Vorbeam
Cu 23 de ani
Puțin triști
Și le spuneam
Să zâmbească
Zâmbetul
E poveste
Și mi-am dat seama !
Zâmbetul Tău
E cartea mea
De povești
Romanul meu
De dragoste
Jurământul meu
De supunere
Deși
Nu l-am citit niciodată
Până la capăt
De câte ori am încercat
Ai închis repede
Coperțile buzelor
Ferindu-ți poveștile
De ochii
Sărutului
Meu

This entry was posted on 26 December 2013, 14:23 and is filed under Caligrafie. You can follow any responses to this entry through RSS 2.0. You can leave a response, or trackback from your own site.

Comments (11)

#1 by Simona on 26 December 2013 - 19:03

superb…

Reply
- #2 by Domnul Bob on 26 December 2013 - 20:08
  
  Mulțumesc Prințesă !
#3 by illusion on 26 December 2013 - 15:50

🙂 Eu zâmbesc… puţin amar, dar zâmbesc 🙂

Reply
- #4 by Domnul Bob on 26 December 2013 - 17:37
  
  Esti o poveste, si pentru asta trebuie sa zambesti dulce 🙂
- #5 by illusion on 26 December 2013 - 20:03
  
  Orice om e o poveste 🙂 eu sunt o poveste siropoasă sau o telenovelă întortocheată, de exemplu!
- #6 by Domnul Bob on 26 December 2013 - 20:09
  
  Toți suntem la fel 🙂
- #7 by illusion on 26 December 2013 - 20:10
  
  Şi în acelaşi timp diferiţi 🙂
- #8 by Domnul Bob on 26 December 2013 - 20:12
  
  Suntem actori în aceeași piesă, interpretăm același rol, doar publicul e diferit. Și actorul principal.
- #9 by illusion on 26 December 2013 - 20:17
  
  Fiecare e actor principal în viaţa lui (sau a altora, sunt multe persoane care le permit altor să fie personaje principale) şi secundar în vieţile celorlalte persoane pe care le cunoaşte şi de ce nu figurant(ă)!
- #10 by Domnul Bob on 26 December 2013 - 21:34
  
  Am teoretizat prea mult, hai sa traim 🙂
- #11 by illusion on 27 December 2013 - 11:14
  
  Hai!