Stăteam față în față
Căutând fiecare cuvântul perfect
De rămas bun
Ori poate tu de adio
Ori poate eu de nu pleca, mai stai
Aveai mâinile în buzunarele paltonului
Și priveai în jos
Către desenul pe care-l făceai cu vârful ghetei
În zăpada care încă nu apucase să fie ninsă
Aveam mâinile în buzunare
Pipăiam pachetul de țigări
Și mă gândeam
Că-i prea devreme
Să aprind alta, abia stinsesem una
Tot pe asfalt
Cu vârful ghetei
Într-o mișcare lentă
Să mai treacă timpul
Să nu pleci încă
Și poate m-ai fi lăsat să te sărut
Aș fi mirosit a tutun
Aș fi avut gust de cenușă
Așa că am scos pachetul de gumă
Am luat o tabletă
Era mentolată
Dacă te-aș fi sărutat
Aș fi mirosit a proaspăt
Aș fi avut gust dulce
Ți-ar fi plăcut, nu ?
Să te sărut
Te-am întrebat dacă vrei
Mă gândeam
Ca tu să-mi fi răspuns
Întrebându-mă șoptit
Ce ?
Iar eu să fi zis
Să te sărut
Te-aș fi sărutat
Tu ai fi fugit repede în casă
Fără să-mi spui
Dacă ți-a plăcut
Dar tu ai ridicat privirea spre mine
Și ai zâmbit
Ai scos mâinile din buzunare
Cumva
Ca la școală
În fața profesorului
Le-am scos și eu
Am privit cerul
Să-mi fac puțin curaj
Să te iau în brațe și să te sărut
Iar tu să nu poți fugi repede în casă
Fiindcă ai fi fost prinsă în brațele mele
Dar mi-a venit altă idee
Am sărit și am scuturat cerul de-un colț
Și cum a început să ningă !
Cu fulgi mari
Cât niște aripi de fluturi
Ori poate de îngeri
Iar tu ai încut să râzi
Și să te învârtești cu brațele desfăcute
Fulgii ți se topeau pe față
Pe buze
Doar unii mai îndrăzneți
Ți se agățau de gene
Iar când clipeai
Adia primăvara
Sigur erau aripi de îngeri
Ori poate de fluturi
Și îngerii și fluturii iubesc
Primăvara
Din ochii tăi
Nu ?
Te-am prins în brațe
Amețito !
Te-ai învârtit prea mult
Și te-am sărutat direct peste râs
Ți l-am sorbit
Iar tu ai rămas
În brațele mele
N-ai fugit repede în casă
Ai plecat încet
Uitându-te în urmă
La mine
Cum desenam
Cu vârful ghetei
Un om de zăpadă
Omul tău de zăpadă
L-am lăsat acolo
Cu tine
Eu am plecat
Ce rost mai aveam ?
-
Follow
Following
Already have a WordPress.com account? Log in now.
Souvenir 
#1 by corina on 16 May 2014 - 11:46
Aceasta femeie are o inocenta de copil…imi place atmosfera din poezie…si ea care se bucura de fulgii de zapada…si el care ar face orice, care chiar e un mic demiurg…de ce imi place poezia asta asa de mult?…cred ca o citesc zilnic si nu ma satur…poate ca vreau si eu sa ma ninga fulgii de zapada, vreau si eu un om de zapada numai al meu….poate ca albul acela din poezie e de vina…e chiar indicat sa ne umplem fiinta cu alb…acest exercitiu are efecte nebanuite asupra sufletului.
#2 by Domnul Bob on 16 May 2014 - 17:16
Da, ea e micul meu paradis de alb 🙂
Mă bucur că-ți place așa tare !
#3 by corina on 14 May 2014 - 8:09
ning in miezul verii …cu fulgi de cerneala neagra…ti-e sufletul trist…culoarea neagra ne aminteste de sfarsit…de moarte…de tacere…de singuratate…
#4 by Domnul Bob on 15 May 2014 - 19:46
Cred că, uneori, fericirea e înconjurată de grădinile tristeții. Lipsite de culoare le sunt florile, să nu atragă drumeții, dar ce parfumate, și ce dulci le sunt fructele ! Că dintr-un izvor cum nu-i altul își trag viața.
#5 by corina on 13 May 2014 - 7:18
Intr-adevar, iubesti femeia…n-ai putea scrie asemenea versuri.Exista o muza care te inspira…Esti un fericit ca rezonezi cu sfera iubirii, fanteziei…mie mi-au secat cuvintele …am scris mult …doar pt mine …pe el nu l-au atins cuvintele mele…dar pana la urma , important e sa scrii ceea ce simti…cineva va fi cu siguranta atins …
#6 by Domnul Bob on 13 May 2014 - 17:45
Mă inspiră, mă expiră … 😉 Da, uneori rezonez, alteori doar ning în miezul verii cu fulgi de cerneală. Neagră.
#7 by Dulce Deea on 3 November 2013 - 11:15
iubire înzăpezitoare:) minunată poezitoare:)
#8 by Domnul Bob on 3 November 2013 - 11:21
Și eu o să plec. Ce rost mai am ? 😦
Cu adânci plecăciuni Prințesă Deea ! Dacă ție ți-a plăcut, atunci a plăcut și îngerilor. Celor care o păzesc pe ea. Pe mine se bat diavolii.