Cea mai frumoasă vreodată

Aș putea să acopăr lumea cu nori de cuvinte
S-o frământ cu furtuna care frământă nebuna mea minte
În bucăți să o rup, să-i sting inima care arde
Diminețile, să i le trimit pe toate la moarte
Munții, într-un pumn de nisip să-i transform
Aș putea orice vis pentru vecie să îl adorm
Am nemăsurate puteri de diavol și lucrarea divină pot s-o strâmb în păcat
Cu un singur semn rugăciunile în blestem aș putea să prefac
Și toți îngerii să-i trimit slugi în Infern
Chiar Raiul să îl alung în efemer din etern
Dar cuvintele le-am făcut lanțuri care de tine mă leagă
Le-am ferecat cu penița care de-atâta scrisă iubire-i beteagă
Infernul l-am transformat în grădină de flori
Și focul l-am înapoiat stelelor, palidele tale surori
Raiul ți l-am povestit seară de seară
Iar dimineților le-am lăsat Soarele să-l răsară
Lumea a rămas cum a fost, de mânia mea neschimbată
Căci dintre toate puterile am păstrat numai una, să te iubesc pe tine, cea mai frumoasă vreodată

This entry was posted on 13 April 2013, 2:32 and is filed under Souvenir. You can follow any responses to this entry through RSS 2.0. You can leave a response, or trackback from your own site.

#1 by Zodia Femeie on 17 April 2013 - 22:46

Poezia aceasta m-a uns pe suflet ca untul pe painea calda. Si pentru prima data am simtit si apreciat intamplarea de a fi frumoasa fara a fi deranjata de complimentele ochilor din jur. Multumesc, domnule!

- #2 by Domnul Bob on 19 April 2013 - 20:21
  
  Cuvintele tale alina un suflet muribund care isi murmura testamentul. Ii lasa ei, celei mai frumoase vreodata, toate cuvintele mangaietoare pe care le-a cules din gradina iubirii in ultima neprimavara inmugurind singuratate. Multumesc Printesa !
  
  Trimis de pe iPad-ul meu
#3 by melanietoulouse on 13 April 2013 - 7:19

@”Toți îngerii aș putea să-i trimit slugi în Infern…”

Spre Cap-Nord, am facut o halta la Hell(Norway)… 🙂 – unde am admirat soarele de la miezu’ noptii: seamana mai degraba cu Raiu’… 🙂
http://incaunipocrit.wordpress.com/2013/04/12/amour-tatoue/

- #4 by Domnul Bob on 19 April 2013 - 20:26
  
  Eu am admirat, tot in miezuri de noapte, aurorele boreale ale povestilor de iubire. Si m-am trezit inghetat in noaptea polara a uitarii.
#5 by alma nahe on 13 April 2013 - 5:49

Pentru că iubirea nu e la voia întâmplării, ci în ale întâmplării învoieli. 🙂

- #6 by Domnul Bob on 19 April 2013 - 20:28
  
  Minunat spus, invoielile intamplarii a doua suflete adverse.