Cea mai frumoasă vreodată


Aș putea să acopăr lumea cu nori de cuvinte
S-o frământ cu furtuna care frământă nebuna mea minte
În bucăți să o rup, să-i sting inima care arde
Diminețile, să i le trimit pe toate la moarte
Munții, într-un pumn de nisip să-i transform
Aș putea orice vis pentru vecie să îl adorm
Am nemăsurate puteri de diavol și lucrarea divină pot s-o strâmb în păcat
Cu un singur semn rugăciunile în blestem aș putea să prefac
Și toți îngerii să-i trimit slugi în Infern
Chiar Raiul să îl alung în efemer din etern
Dar cuvintele le-am făcut lanțuri care de tine mă leagă
Le-am ferecat cu penița care de-atâta scrisă iubire-i beteagă
Infernul l-am transformat în grădină de flori
Și focul l-am înapoiat stelelor, palidele tale surori
Raiul ți l-am povestit seară de seară
Iar dimineților le-am lăsat Soarele să-l răsară
Lumea a rămas cum a fost, de mânia mea neschimbată
Căci dintre toate puterile am păstrat numai una, să te iubesc pe tine, cea mai frumoasă vreodată

  1. #1 by Zodia Femeie on 17 April 2013 - 22:46

    Poezia aceasta m-a uns pe suflet ca untul pe painea calda. Si pentru prima data am simtit si apreciat intamplarea de a fi frumoasa fara a fi deranjata de complimentele ochilor din jur. Multumesc, domnule!

    • #2 by Domnul Bob on 19 April 2013 - 20:21

      Cuvintele tale alina un suflet muribund care isi murmura testamentul. Ii lasa ei, celei mai frumoase vreodata, toate cuvintele mangaietoare pe care le-a cules din gradina iubirii in ultima neprimavara inmugurind singuratate. Multumesc Printesa !

      Trimis de pe iPad-ul meu

  2. #3 by melanietoulouse on 13 April 2013 - 7:19

    @”Toți îngerii aș putea să-i trimit slugi în Infern…”

    Spre Cap-Nord, am facut o halta la Hell(Norway)… 🙂 – unde am admirat soarele de la miezu’ noptii: seamana mai degraba cu Raiu’… 🙂
    http://incaunipocrit.wordpress.com/2013/04/12/amour-tatoue/

    • #4 by Domnul Bob on 19 April 2013 - 20:26

      Eu am admirat, tot in miezuri de noapte, aurorele boreale ale povestilor de iubire. Si m-am trezit inghetat in noaptea polara a uitarii.

  3. #5 by alma nahe on 13 April 2013 - 5:49

    Pentru că iubirea nu e la voia întâmplării, ci în ale întâmplării învoieli. 🙂

    • #6 by Domnul Bob on 19 April 2013 - 20:28

      Minunat spus, invoielile intamplarii a doua suflete adverse.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: