Souvenir

Murmur numele tău, delirez
Mă scaldă sudorile Iadului, agonizez
Succesiv sunt orbit de strălucitoare lumină
Apoi cad în adânc întuneric, noapte deplină
Mă zbat, mă lovesc, aș muri smulgându-mi carnea putredă de pe oase
Dar sunt legat de pereții vieții cu lanțuri bine strânse și groase
Și încă alți demoni îi vizitează pe aceia care mă locuiesc
Nu mă lasă veșnicia s-o dorm, îmi aleargă prin minte și mereu mă trezesc
Îmi strigă cu limba aspră a morții la nesfârșit
Povestea în care, ce nebun și ce mult, te-am iubit
Mincinoși îngeri mă tratează cu tine, cu șocuri și hapuri
Demonii pleacă, tu apari, mă privești, te bucuri, mă doare și nu te mai saturi
Te pierzi apoi în gândul amar mulțumit din care-ai sosit, nebunia revine
Draci sunt mai mulți și mai cruzi, smulg bucăți vii sângerând iubire din mine
De la unul la altul mă aruncă, ca pe o carne gustoasă
Mă feliază în porții de viață, scormonesc să-mi găsească sufletul rămas fără casă
Nu mai pot sa îndur, mă sfârșesc, aștept liniștea albă a morții în agonie
Dar de lanțuri nu scap, iubirea de tine Iad nu contenește să-mi fie
Stăpânii tăi îmi sparg oasele în ale blestemului tari măsele
Pe spinare mă biciuie cu amintiri dureroase și grele
Tu-mi fierbi cuvântul de aur într-un cazan cu leșie și smoală
Vrei să-l topești, să umpli a trupului tău călimară cu a desfătării cerneală
Arunci în fiertură rădăcini de minciună, mucegai de zâmbet și al trădării noroi
În ochi mi se sparg lacrimi în bășici clocotind de puroi
Îmi ești Apocalipsă, dar demența sfântă icoană mi te pictează în minte
Ție mă dăruiesc, ultimă poveste din călătoria în ținutul nevrutelor mele cuvinte
Te iubesc nebun, mi-ai fost în viață și-mi ești boală în suflet și după moarte
Sfârșesc internat în sanatoriul cuvintelor răvășite, ți le las souvenir într-o carte