Alfabetă


Eram un copil, rătăcit călător
Necunoscând încă lumea cuvintelor
Le descopeream strălucind în praful din drum
Ori printre flori, împrăștiate parfum
Scânteieri pierdute de stele în noapte
Încuiate de vreme în ale vântului grăbite șoapte
Rouă albind penițe înnegrite de tristă cerneală
Ori agățate lacrimi pe gene tremurând cu sfială
Erau moi și dulci, ori amare, uscate
Credeam că le-am găsit și am gustat din toate
Până în ziua în care părul tău mi-a șerpuit pe deget inele
Și te-am caligrafiat iubire în cuvinte noi, de-ale mele
Literă cu literă te-am adunat alfabetă
Pe tabla vieții scrisă abecedară, cu a gândului cretă

  1. Concepţie | fatadefragi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: