Eram un copil, rătăcit călător
Necunoscând încă lumea cuvintelor
Le descopeream strălucind în praful din drum
Ori printre flori, împrăștiate parfum
Scânteieri pierdute de stele în noapte
Încuiate de vreme în ale vântului grăbite șoapte
Rouă albind penițe înnegrite de tristă cerneală
Ori agățate lacrimi pe gene tremurând cu sfială
Erau moi și dulci, ori amare, uscate
Credeam că le-am găsit și am gustat din toate
Până în ziua în care părul tău mi-a șerpuit pe deget inele
Și te-am caligrafiat iubire în cuvinte noi, de-ale mele
Literă cu literă te-am adunat alfabetă
Pe tabla vieții scrisă abecedară, cu a gândului cretă
Alfabetă
- Concepţie | fatadefragi
