O cameră pustie, miros de cerneală
Hârtii aruncate, ghemotoci de sminteală
Bulgări de alb îngălbenit de timp cu durere
Și pătați de cuvinte, negre și efemere
Prăfuit, îndoit la un colț, din culori de Iad țesut un covor
Iar în mijloc, părăsit, un birou, acum doar decor
Sculptat în lemn, din nobilă esență maron
Un suflet de drac închipuit cu față de om
Un jilț descleiat, acoperit cu o veche mătase
Poartă imprimate-n spatar urme de oase
În spate, cu stâlpi răsuciți, o bibliotecă goală
Și rafturi îndoite de volume roase de boală
Pe decolorata tăblie o călimară din sticlă turcoaz
Și multe pete, lacrimi uscate curse trist pe un obraz
Un stilou desfăcut, cu vârf îndoit
Peniță din aur, în poezii irosit.
În praful durerii unui nebun scriitor
Mai strălucea doar parfumul unei iubiri, niciodată citit, un roman de amor
#1 by inlarg on 9 April 2012 - 11:17
Reblogged this on ATA MOTEK.