M-ai întrebat dacă mai stau
Am dat din umeri, tu ai spus ”mai vreau”
Și mie-mi place, ți-am răspuns
Iar tu în ochi o flacără-ai ascuns
Tăcuți am stat, de vorbe goi
Ceilalți plecaseră, eram doar noi
Te-am invitat la dans, obrajii ți s-au rumenit
Simțeam cum arzi dorințele mocnit
Eu te strângeam tot mai aproape, să mă lipesc de tine
Tu tremurai, plină de teamă și rușine
Mâini calde împletite c-o privire mi-ai agățat la gât
Și eu o șoaptă ți-am lăsat, mai mult ca un sărut
Te-ai zăpăcit și ochii ți-ai plecat puțin
Apoi m-ai strâns și tu, tăcută m-ai chemat să vin
Spre tine și mai mult în visul nesperat
Când eu te țin în brațe și coapsele ni se ating în ritmuri de păcat
Când sânii alintat mă mângâie pe zbuciumatu-mi piept
Iar eu te vreau atât de lacom, nici așteptarea nu mai pot s-aștept
Ai spus ”Ajunge, sunt obosită, aș vrea să plec acasă”
Și am plecat, mergeam ușor prin noaptea deasă
Sub ploaia de priviri hulpave și meschine
Ce te-ar fi vrut a lor iubită nu de nimeni mine
Ți-am povestit despre iubire și trădare, despre chin
Tu mă țineai de braț, la tine am ajuns, tu ai tăcut puțin
M-ai sărutat atât de repede, abia atins
Și ai fugit în casă, lăsându-mi visul despre tine stins
M-am întristat, am vrut să te opresc, dar m-am întors să plec
Și-atunci tu ai ieșit în prag și m-ai chemat încet
Am alergat spre tine, te-am sărutat nepotolit
Tu îmi strigai dorința pe gât mușcat șoptit
Te-am luat cu totul, iubirea-n tine mi-am lăsat să simți
Și te-am gustat pe buze, pe sâni, pe pântec, pe coapsele fierbinți
De gustul tău sunt prins acuma, un altu-mi pare fad
Și dintre stele care mor o lacrimă pe trupul tău aș vrea să cad
Tu-mi înțelegi iubirea schimbată de o clipă efemeră
Când dansul tău m-a separat de gândul ei, himeră.
-
Follow
Following
Already have a WordPress.com account? Log in now.
Souvenir 
#1 by Mélanie on 24 November 2011 - 9:05
The Dance – Linda Willows
Turn me, move me. Dance through me once more.
I want to spin until my heart begins to pour.
Lift my arms as I move until I cry
And let the muse that carried me fly
Free my limbs and being into motion divine
Let the music, its maker, take all that is mine.
Release the dance that my memory keeps
It was all to me, a love held too deep.
Let it go, let it dance, turn around, feel this chance.
#2 by Camelia on 17 November 2011 - 20:35
Pentru ca o fiinţă să îşi uite durerea sfâşiindă a suferinţei nu trebuie să treacă înspre trecut nici puntea suspinelor şi nici pe cea a regretelor. Sentimentele, atunci când pleacă, o fac înspre trecere; devin amintiri, iar din ceea ce a fost îţi aduci aminte doar clipa…nu mai contempli îndărătul nici cu tristeţe, nici cu nostalgie, nemaifiind legat de acele duse sentimente; nu ai memorie sentimentală, cum s-ar spune…te priveşti, de poţi, din dinafara ta. De poţi. De nu…
Cam asta.
În rest, dă-te metaforei, Bogdan…e un mod de a te visa.
PS
Posibilităţile unui lucru cer îndeplinirea unor condiţii, iar acele condiţii ale posibilităţii lui trebuie şi ele să fie posibile; trebuie, deci, să fie realizabile…asta ca fapt divers.
#3 by Bob on 24 November 2011 - 23:35
“În rest, dă-te metaforei, Bogdan…e un mod de a te visa.”
Și dacă metafora e adjectivul unui nume propriu ?
Aș vrea să pot ce mă sfătuiești tu, dar ori-încotro o apuc e o punte a dezamăgirilor. Fiecare peste un râu al iluziilor. Învolburat și repede curgător, spumegând de furia disperării.
#4 by Camelia on 17 November 2011 - 17:31
#5 by Camelia on 17 November 2011 - 17:15
Şi eu care credeam că în sentimentalism gramatica e solitară. Se apre că ceva mai există dincolo de aparenţa înfrângerii în imediat.
Să îţi fie seninătatea una serafică, precum a îngerilor! Ţi-aș mai spune despre o punte şi despre un trecut, dar nu vreau să vă tulbur atingerea gândurilor, ale tale şi cele ale Melaniei. Nu cutez. Îţi doresc să faci; a face însemnând a fi într-o clipă de plenitudine.
#6 by Mélanie on 17 November 2011 - 19:41
Camelia, te rog sa nu crezi o secunda ca “îmi/ne” tulburi gândurile, voi fi încercat sa-l încurajez pe Bob, atât, cum ar proceda orice fiinta umana când îsi vede semenii-n suferintza fizica sau/si sufleteasca… Sper ca vei fi înteles ca untem virtuali, nu ne cunoasteam în viata reala, dincolo de blog.
#7 by Mélanie on 17 November 2011 - 19:44
désolée: suntem virtuali…
===
I love Stevie Nicks… 🙂
#8 by Bob on 15 November 2011 - 22:33
Multumesc ! Cred că iubirea e tot ce mai rămâne după noi. Iubirea nu poți s-o uiți. Cel puțin eu nu pot. Pot să uit ura, și chiar am uitat-o, în iubire, pot să uit disprețul, și chiar l-am uitat, în iubire, pot să uit minciuna, și chiar am uitat-o, în iubire. Pot să uit totul, și chiar l-am uitat, în iubire. Iubirea nu mai pot s-o uit, poate doar într-o nouă iubire …
#9 by Mélanie on 16 November 2011 - 9:43
Bob, te citez:”Cred că iubirea e tot ce mai rămâne după noi.” – am acelasi “credo”, ne-influentata “biblic”:”iubirea nu piere niciodata…” 🙂
à propos de “himera”, am citit recent în “Le Point” un articol medical, scris de un Profesor-Dr de la Fac de medicina din Marseille, se intitula:”Omul este o himera”… deja titlul filosofic(sic!) m-a “interpelat”, iar concluzia e ca Darwin a avut dreptate pe toata linia: evolutia genetica umana n-a încetat, ci continua! Suntem mamifere(superioare?!), în primul rând, claditi si programati ca un “mozaic”, evoluam via relatiile sexuale(ori ba!), se pare ca celebra expresie “homo sapiens” nu mai e valabila si de actualitate pentru omul sec-21, putem reveni oricând la…”omul de Cromagnon”! 🙂 În fine, scenariile despre originile si evolutia umana vor continua sa apara periodic, nu vom sti mâine sau peste “n” ani care-i frontiera între realitatea stiintifica si mituri sau legende! Deja Lucretiu(sec-I!) emitea ipoteze despre “himerismul” uman, influentat de mitologia greco-romana, preluat apoi de Biblie, asa ca subiectul ramâne deschis, dar ne-dezvoltat… 🙂
– – –
“Iubirea nu mai pot s-o uit, poate doar într-o nouă iubire …”
nu-ti “cere” nimeni s-o uiti, dar poti continua, trecând la o alta etapa din viata(move on), asa cum afirmi: la o noua iubire, fara sa compari ce nu-i comparabil…
bon courage, you’ll make it! 🙂
#10 by Mélanie on 15 November 2011 - 22:27
efemera si himera “par” sinonime, echivalente…
Bob, tu es un éternel amoureux… 🙂
===
poemul tau mi-a reamintit de:”Ramâi…” – Minulescu…
Iar vrei să pleci? Rămâi aici, nu vezi
Cum toamna-a smuls tot verdele grădinei,
Cum norii-închid ferestrele seninei
Bolți, sub care alt’dată rătăceam
Și-ți repetam ce nu vreai să mă crezi?…
Iar vrei să pleci? Rămâi aci să-ți spun
De ce-ți păream alt’dată-așa nebun-
În prima zi când nu ne cunoșteam?…
Pe-atunci eram- îți mai aduci aminte?-
Eram așa cum iar am vrea să fim-
Nici nu iubeam, nici nu voiam să știm
Al cui voi fi și-a cui vei fi…Eram
Copii naivi, cuminți și fără minte.
Dar mai târziu, a fost de-ajuns o seară
De mai, trăită sub castani afară
Și-a doua zi…
A doua zi te vream
Să-mi fii alături nu o zi ci toată
Viața… Dar tu nu puteai pricepe
De ce și-azvârle marea-nfuriată
Stingherii stropi spre zidul de granit…
Și n-ai ghicit
Înverșunarea mișcătoarei stepe
Decât târziu… Și-atuncea m-ai iubit!…
…………………………
Și-azi vrei să pleci? De ce-ai plecat, nu vezi
Cum toamna-a smuls tot verdele grădinei,
Cum norii-închid ferestrele seninei
Bolți, sub care alt’dată rătăceam?
Rămâi aici…Nu vezi cum cei dintâi
Peri albi sosesc învingători…Rămâi
Să-ți mai repet ce nu vreai să mă crezi
În prima zi când nu ne cunoșteam.
#11 by Bob on 16 November 2011 - 0:42
Pt himeră am ”extins” puțin sensul biologic al cuvantului … m-am gândit la separare …