Ne-am întâlnit străini sub o arcadă,
Norii turnau un cenușiu potop pe stradă.
Era într-o vară, nu prea caldă, mai spre înserat,
Tu tremurai, pasăre udă, și eu eram un oarecare, dar bărbat.
Când m-am adăpostit, sfioasă te-ai strâns în zidul vechi și rece,
Cu mâinile la piept te-ai apărat, rugându-ți îngerul ploaia s-o sece.
Am stat așa, de ploaie întâlniți, preț de o vreme,
Apoi tu fruntea-ai ridicat încet, și m-ai privit ascunsă după gene,
Eu te-am privit cu coada ochiului-înapoi
Și mi-au plăcut cu disperare ochii tăi uzi și goi.
Am dat ușor din cap, ca un timid salut
Și ție cred că ți-a plăcut,
Și mi-ai răspuns
C-un zâmbet scurt, ce nu mi-a fost de-ajuns,
Am spus nu mai știu ce, o dulce neghiobie
Doar ca să-ți văd din nou zâmbetul ție.
Ai râs, atât de însorit și fermecat
Că ploaia tristă nici n-a mai contat.
Am răs și eu, și cu-o privire plină de curaj nebun
Te-am invitat să bem un ceai fierbinte și o poveste să îți spun,
Credeam c-ai să refuzi, probabil mai primiseși invitații mii,
Dar ori că ploaia, ori îngerul tău, mi te-au adus pe tine în acea zi.
Ai acceptat, și am fugit acoperiți de nori curgând șuvoi pe stradă
Până la mine-n dormitor unde ne-am dezbrăcat degrabă,
Hainele ude le-am smuls și aruncat pe jos,
Și eu te-am îmbrăcat cu mine, tu m-ai întors pe dos,
M-ai rupt și sfâșiat și m-ai cusut cu dragoste la loc,
Eu te stingeam iubindu-te, iubindu-te îți aprindeam în trup alt foc.
Și ne-am trăit privirea sub o arcadă adăpostit născută
Până când ziua peste noapte s-a ridicat tăcută,
Eu stam golit de tine și de păcate plin,
Tu ai plutit de lângă mine și-am vrut cu gândul să te mai rețin
Însă atunci pe deget cercul de aur ți-am zărit
Și noaptea beznă peste gândul meu de zi s-a prăbușit.
Te încuia în locul unde gândisem că te-ar bucura să-l pui pe-al meu,
Potopul l-am trăit din nou, pe viu, mă biciuia cu furie pentru păcate însuși Dumnezeu.
Sperasem la primul răsărit, și-apoi la multe altele, cu tine plin
Dar chiar și umbra ta în gândul meu a devenit un chin.
Tu goliciunea ți-o acopereai cu hainele abandonate ude de trădare aseară,
Cred că simțeai privirea mea, dar nu știai că de acuma fără tine vrea să moară.
Te-ai refăcut sfioasă și ai plecat sărutul nici măcar să-mi ceri,
Nici o privire nu mi-ai dat, din viața mea uscată doar te-ai grăbit să pieri.
Și te-am lăsat, din dormitor și viața mea să ieși,
În cercul tău de aur, de-acuma și păcatul despre mine să-l îndeși.
-
Follow
Following
Already have a WordPress.com account? Log in now.
Souvenir 
#1 by Bob on 29 October 2011 - 23:39
Voila ! Cred ca ma simt bine stiindu-ma depanator de suflete, chiar si unul amator 😀 Poate e si un pic de vanitate … implinita … sunt doar un om 🙂
De nouveau, des gros remerciements pour les gentils mots !
#2 by Mélanie on 30 October 2011 - 8:48
😉 voilà de vezi, mai “vanitosule” care iesti dvs… 🙂
avec plaisir et amitié virtuelle, mais réelle…
#3 by Bob on 29 October 2011 - 22:42
Adica nu un bine de-asta comun, obisnuit … un bine deosebit … poate combinat cu o multumire sufleteasca. Ceva in genul asta.
Don’t worry … imi plac admiratorii ! 🙂 Cui nu-i plac ?
#4 by Mélanie on 29 October 2011 - 23:11
ça ne coûte rien d’être aimable, mais ça peut rapporter gros:”nu costa nimic sa fii amabil(a), dar îti poate aduce mult…” 🙂 prefer versiunea franceza! 😀
@”imi plac admiratorii ! 🙂 ”
m-ar fi mirat “le contraire”, dar esti “leu” tipic… 🙂 à propos de poemele tale, am citit în “Sun Signs”(de Linda Goodman) ca pentru “lei” viata fara iubire-dragoste e ca o priza fara curent… ceci explique cela… 🙂 si-apoi, esti si depanator.. 🙂 ceea ce-mi aminteste ca franceza vorbita-n Québec e diferita de cea moderna, vorbita-n Franta si-n tarile francofone, de exemplu: le dépaneur(aici e cel care depaneaza), iar în Québec e “bacanul”(l’épicier!) sau “les gosses”=aici “copiii”, iar dincolo “testicole”! 🙂
#5 by Mélanie on 29 October 2011 - 18:06
tulburator de minunat si de… minulescian, poetul meu preferat din totdeauna.
am trait o experienta quasi-identica celei din poemul tau cu un “înger”, inclusiv:”Te-am invitat să bem un ceai fierbinte și o poveste să îți spun…” 🙂
#6 by Bob on 29 October 2011 - 18:09
Wow !!!! Nici nu stiu cum ma simt dupa cuvintele tale ! Foarte bine oricum, dar diferit de bine….
#7 by Mélanie on 29 October 2011 - 21:39
“diferit de bine”?… what do you mean? could u elaborate, please?… 🙂
Bob, ma bucur c-am descoperit blogul tau si-as dori sa ai cât mai multi cititori…
sunt sociabila si comunicativa, dar rezervata(nu timida!) si discreta, spun ce gândesc si vice-versa, altfel… tac.