Pour la première image, celle d’un ange. Pour l’amour !
Nu sunt un prinț, un rege sau un împărat,
Nu sunt nici nobil, ci doar un suflet blestemat,
Nu am palate și nici lumi de stăpânit,
Am însă o iubire ce ca în basm a răsărit,
Când în pădurea tristă, moartă, trăiesc un vis ca un coșmar!
Un înger despletit, cu aripile strâns legate de un nod barbar,
La cer ar vrea să zboare, dar zborul chiar Cerul i l-a frânt,
E condamnat păcatul să-l slujească, în nemurire pe acest pământ.
Cine te-a izgonit din Rai, ce crud diavol, ce zei păgâni ?
De ce de ură nu te-au ocrotit prea bunii tăi stăpâni ?
Cu ce-ai greșit că în pădurea iubirilor uscate ei te-au exilat ?
Sau ei te-au vrut a lor și-apoi te-au pedepsit că tu mult prea ușor te-ai dat ?
Deși, coșmarul de-l alung, mi-e de folos pedeapsa ta, îmi pare tare bine.
Nu mai sunt singur, am chiar de azi un înger lângă mine!
Poate că împreună, cu înțelegere, răbdare și iubire,
Pădurea moartă o vom trezi la viață și se va înverzi de fericire.
Și-atunci blestemul care m-a osândit la a iubirii pribegie
Se va fi rupt când tu vei fi a mea, iar eu al tău, pentru vecie.
Te doare trupul, nodu-i cu ură încuiat și strânge tare.
Mi-e frică să-l desfac, eliberată de păcat mă vei lăsa iar singur oare ?
Nu te speria, eu sunt, și mă apropii să îți redau pierduta libertate,
Aripile din nou să ți le-întinzi spre zeii tăi din cer, sau poate
Îți vei întoarce visul de înger fermecat spre mine
Și inima-mi vei încerca, de cu iubire inima ți-o poate ține
Gata, făptură căzută din poveste, tu aripile iarăși libere le ai,
Te rog însă, de nu-i păcat, la mine-n brațe vreme de-un sărut să stai
Și nu te-ntoarce încă, păstrează-ți ispita din priviri pentru plecare.
Eu peste șolduri, tremurat, spre pântec te voi înconjura cu dezmierdare,
Spre coapsele împreunate, cu palme fierbinți și aspre vreau să îți cobor
Și să mă strâng de tine moale, și tu să te-ncordezi ușor.
Capul să-l lași pe spate, încet cu gura să-mi cerșești sărutul,
Ochii să-i ții închiși, mă încălzește să le fiu necunoscutul
Și mâinile ce cu plăceri nemaioprite și lacome te înconjoară,
Să mi le plimbi chiar tu pe trupu-ți arcuit ca o vioară.
Acolo unde notele trezesc în tine vise de cântecul iubirii încă neatinse,
Să îmi șoptești suspinul dorințelor ce le dorești de mine-n tine stinse.
Vreau să te mângâi, carnea rotundă ba s-o alint, ba tare să ți-o strâng,
Să-mi ceri spre tine răsuflarea, iubirea-n tine să îmi ceri s-o plâng.
Și după ce voi fi aprins de nebunia de-a te avea doar pentru mine,
Vreau să-mi dai și privirea, să te întorci și să mă strângi spre tine,
Să mă săruți și să oftezi, sărutul când ți-l dau-înapoi,
Să mă dezbraci de viață, și-n tine să devenim doar unul, creat de amândoi,
Să strigi, să rupi tăcerea, să-mi zgârii șoaptele ce nu le spui pe spate,
Să rupi blestemul ce cu tristețe a amorțit pădurea iubirilor uscate.
Totul să vină brusc la viață, moartea să fie o moartă amintire,
Tu să rămâi cu mine înger pedepsit, și împreună să zămislim iubire.
Souvenir 
#1 by Camelia on 28 October 2011 - 9:35
Sufletelor-departe le rămân cândvaurile; cândva, în gândul tău, i-ai fi dat sufletul tău celuilalt să ţi-l bea, să te aibă, avându-l.
#2 by Camelia on 28 October 2011 - 9:28
#3 by Camelia on 28 October 2011 - 9:14
Fiinţele copilăroase care simulează atât de bine maturitatea sunt adorabile, crede-mă; sunt una dintre acestea…glumeam.
#4 by Camelia on 28 October 2011 - 8:26
Bogdan, permite-mi, rogu-te, să îi răspund Melaniei că am o legătură de aproape o viaţă cu patria lui Verlaine; ceva anume nu ştiu dacă mi-a rămas deoparte, neaflat; poate că da, deşi nu cred să fie mare lucru; cât despre senzuala limbă franceză şi povestea trecutului meu cu ea, nişte amintiri ţi le-am dezvăluit.
Iar pentru tine, drag prieten, vreau să nu îţi rămână utopie acea râvnită plenitudine, hai să îi spun, comunională, pe care acum , după cum ţi-e rostirea, ţi-o împaci doar prin această evaziune în reverie. Îţi doresc să ţi se împletească fantasmele cu acele adeveriri care să nu întârzie; prea mult.
#5 by Bob on 28 October 2011 - 8:44
Din nou pupici. Suna copilaresc sau adolescentin dar e tot ce pot grai acum.
#6 by Camelia on 27 October 2011 - 22:58
PS
Gainsbourg a fost un provocator incitant; dar atât; niciodată nu a trecut linia…există un videoclip ce se numeşte Inceste de citron – Lemon incest; încearcă să îl vezi…şi, mai cu seamă, să îl înţelegi; imaginea lui cu nelipsita-i ţigară Gitanes nu cred că e uşor de uitat şi nici gestul de sfidare pe care unii l-au găsit şocant a fost acela de a arde o bancnotă de 500 de franci vechi. Nu îţi mai spun despre ce i-a şoptit unei cântăreţe americane, cea care a jucat în Bodyguard.
Dar cred că multe dintre aceste lucruri le ştii.
#7 by Bob on 27 October 2011 - 23:48
Ce ne deosebește de ei ?
Privesc retrospeciv către săptămâna parisiană. Nimic minunat. Doar un comerț. De calitate, adevărat. Dar un comerț. Ce face din ei “lumina” lumii ?
Mă refer la FR desigur.
Gitanes 🙂 Alain Delon …. iar ca fumător pot să confirm, țigări de calitate. Dacă moartea poate fi tratată calitativ …
#8 by Mélanie on 28 October 2011 - 7:20
Camille,
ma bucur ca-ti place Serge, e un monument al muzicii si culturii franceze, iar Charlotte, fiica lui(cu Jane Birkin) i-a mostenit talentul artistico-muzical, ba si picteaza, ca el… Stiu ce i-a repetat lu’ Ms Houston, l-am vazut si auzit “en direct-live”, bietu’ Michel Drucker(tata român!) nu stia cum s-o mai “dreaga”: 🙂
da, un provocator genial, angoasat, anxios si perfectionist…
#9 by Camelia on 27 October 2011 - 22:49
#10 by Camelia on 27 October 2011 - 22:45
Ţi-aş pune că ai scris de parcă ai trăi o halucinaţie diurnă precum o modelare a unui vis înfierbântat şi pare că defel nu îl creşti departe de dorinţă, într-un clopot de sticlă; faci dragoste cu cuvintele, aprinzându-le şi arzând în ele, cele despre care spun că au duh, aici unul erotic sub semnul sângelui, când îl simţi pe celălalt cum te pătrunde şi începe să ţi se prelingă prin vine şi altă culoarea nu ar putea avea.
#11 by Bob on 27 October 2011 - 23:39
De la un timp, viața mea e o halucinație în care, da, fac dragoste cu cuvintele.
Cine mă înțelege mai bine ca tine ?
#12 by Mélanie on 28 October 2011 - 7:22
@”fac dragoste cu cuvintele.” – frumos exprimat… sper ca sentimentul e reciproc. 🙂
#13 by Mélanie on 27 October 2011 - 9:19
splendid… ultimele doua versuri m-au “marcat”…
à propos de îngeri… daca si D-zeu fumeaza “havane”,
sfintii si îngerii fumeaza “gitane”?!… 🙂 – rima total involuntara! 🙂
2 monstri-sacri, care fac parte din patrimoniul cultural francez:
#14 by Bob on 27 October 2011 - 23:54
Catherine … iubirea secretă a adolescenței mele ….
Nu înțeleg ce văd femeile lor frumoase, cam puține, la bărbații lor urâți, cam mulți 🙂
Noi avem mai mulți bărbați frumoși 😀
Unde Dumnezeu a fost sentimentul ăsta care-l simt acum, atunci, când am fost la Paris ?
OFFF !
#15 by Mélanie on 28 October 2011 - 7:34
Bob,
Gainsbarre a avut în viata lui femei sublime, “râvnite” de toti barbatii… Serge zicea cam asa:
“urâtzenia e superioara frumusetii pentru ca (ea) nu dispare cu timpul…” – sau:”frumusetea e singura razbunare a femeilor…” 🙂
o superba melodie compusa de el… Dani i-a fost prietena toata viata: