Ultima strofă acum ți-o scriu
De mâine nu-mi vei mai fi decât trecut pustiu
Te las să te-însoțești cu umbra ta
Să-ți fie întâlnire seara unde când vei vrea
Să-ți fie rece dor, fierbinte enervare
Lacrimă seacă, stoarsă fără disperare
Să-ți fie desenat în cercul gol cuvânt
Formulă cu un argument secret și strâmb
Șoaptă ascunsă-într-un pahar cu apă
Pas peste pasul tău purtată
Să-ți fie colorată-n râs o haină
Și râs de mine în râs de taină
Să-ți fie adevărul tău pe jumătate
Astea de mâine ție ți le las pe toate
Eu mă păstrez așa cum sunt, disprețuit
Fiindcă tu n-ai răbdare să primești ce am de dăruit.
Tu doar încerci, o promisiune e prea grea
Și uiți și încercarea, te așteaptă-n umbră umbra ta.
-
Follow
Following
Already have a WordPress.com account? Log in now.
Souvenir 
#1 by Bob on 22 October 2011 - 13:25
Umbra e sfârșitul luminii. Născută violent și dureros într-un spațiu etern, printr-o chimie fierbinte, se termină rece și neștiută ucisă atât de simplu chiar si de un gând opac. Și atunci știi …
#2 by Kaaliope on 22 October 2011 - 13:01
cum sa stii cand vrei SFARSITUL ??? sa uiti ca acolo undeva speri dupa un gand, o vorba, un cuvant scris, un semn…cum sa iti asumi sfarsitul cand speri inca ca vei primi iubire ?