Ai răsărit chiar dintre stele moarte
Pe cerul unde-mi fulgeră blestemul norii de otravă
Mi-ai stat în gândul ce-l credeam departe
Doar ai zâmbit puțin și ai plecat, în grabă
Dar gândul mi-a rămas, e dulce și blajin
Nu vreau să îl arunc din nou cu disperare
Mi-e tare teamă să mai gust al nepăsării chin
În loc de tine neștiută alinare
Sunt muribund și visul tău îmi dă speranță
Nu să renunț la moarte, mi-e gata scris destinul
Ci sufletul să-l readuc la viață
Să vadă-n ochi tăi încă nedezvelit seninul
Am să ți-l las pe o petală de regret
Când eu puteri n-o să mai am să-l găzduiesc
Și-o lacrimă ca rugăminte îți trimit bilet
Să-i fii tu casă cât eu am să lipsesc.
