Nebănuită


Ai răsărit chiar dintre stele moarte
Pe cerul unde-mi fulgeră blestemul norii de otravă
Mi-ai stat în gândul ce-l credeam departe
Doar ai zâmbit puțin și ai plecat, în grabă

Dar gândul mi-a rămas, e dulce și blajin
Nu vreau să îl arunc din nou cu disperare
Mi-e tare teamă să mai gust al nepăsării chin
În loc de tine neștiută alinare

Sunt muribund și visul tău îmi dă speranță
Nu să renunț la moarte, mi-e gata scris destinul
Ci sufletul să-l readuc la viață
Să vadă-n ochi tăi încă nedezvelit seninul

Am să ți-l las pe o petală de regret
Când eu puteri n-o să mai am să-l găzduiesc
Și-o lacrimă ca rugăminte îți trimit bilet
Să-i fii tu casă cât eu am să lipsesc.

  1. Leave a comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: