Souvenir

Cerul se-întunecă, viața îmi calcă spre amurg
Pe strada ta sunt lacrimă de dragoste și curg
Nu mai am timp, noaptea e-aproape, mă așteaptă
Spre ușa ta urc treaptă după treaptă
La geamul unde-ți place să privești spre stele
E o lumină palidă crestată-n jaluzele
Cred că te strânge în brațe visul de iubire
Acela ce-l vrei tu, al meu e sterp, nu are împlinire
În spate-mi suflă noaptea, eu mă grăbesc la tine să ajung
Urc trepte două-trei deodată, secunda e un timp atât de lung
Mai am doar una, ți-am ajuns în prag
Strâng pumnul chinuit să bat, mă prăbușesc și cad
Auzi un zgomot, privești prin ușa ce-o deschizi puțin
Închizi la loc, e numai noaptea, în care eu pe prag sunt chin
Vreau să te strig dar mă sufoc în întuneric
Tu grabnic te întorci cu dor în visul tău feeric
Frigul mă îmbrățișează și rece mă sărută
Pe buzele pe care tu n-ai vrut să fii avută
Și inima cu spini de gheață adânc înfipți mi-o amorțește
Tu ești iubită-n vis și visul tău fierbinte acum iubește
Rămân o lacrimă pe prag, ce noaptea rece o îngheață
Tu ești iubită, eu nu voi mai fi nici rouă-n dimineață.
Pe pragul ușii ți-am lăsat împachetat cu dragoste sărutul
Ce astăzi nu l-ai vrut și mâine nu-l mai am, eu mâine sunt trecutul.