Stau ghemuit și plâng,
Sunt îngropat sub hohote de chin râzând.
Lacrimi pustii adun în palmele căuș,
Tu cine ești ? mă-ntreabă, venit de nicăieri, un spiriduș
Eu ? Îl privesc surprins și intrigat,
Cine sunt eu ? Cred c-am uitat.
Numele meu e Nimeni, și nu știu să fi fost Altcineva vreodată
Îmi amintesc, ce gând bizar, cum că Degeaba am iubit o fată
Mi-am amintit ! M-au botezat Degeaba, și așa mă cheamă
Nimeni Degeaba, doar că acuma am murit, mi-e teamă
Ei da ! Mi-aduc aminte ziua când m-a spălat chiar apa vieții
Și ea mi-a dăruit un zâmbet, un leac contra tristeții
S-a furișat în mine apoi și dragostea cu grijă mi-a crescut-o
Doar ea nu mi s-a dat, dar cred că nici n-am vrut-o
Apoi s-a strecurat de mine, așa de tare mi-a lipsit
Că visele le-am prefăcut cerneală și ei le-am dăruit
Nu pot să-ți spun de i-au plăcut ori ba
Știu doar că m-am îndrăgostit de prea lipsinda ea
Și supărat am fost, și vesel, guraliv, tăcut
Dar sentimentul meu doar să iubească-a vrut
Pe urmă nu mai știu, totu-i confuz și de neînțeles
Poate s-a plictisit sau poate pe Altcineva ea a ales.
Știu doar că m-am trezit plângând
Aici, sub hohote de chin râzând.
Hei, nu mai plânge, îmi spune mica arătare cu glasul ascuțit,
Tu ești un Nimeni și trăiești, doar visul tău e îngropat, el a murit
Ridică-te din el, și mergi peste cuvinte
Ai să găsești un drum pe care ții drept înainte
La capăt nu-i lumină, dar nici întuneric nu-i
Acolo te așteaptă zâna ta, și “Te Iubesc” EA vrea să-i spui
Și ea te va iubi-napoi, așa cum îți dorești
Și-ți va sorbi cuvântul când de iubire ai să-i povestești
Iar ea-ți va da numele tău și tu vei fi un nume-al ei, mereu
Și dragostea va fi atât de simplă, și nu ceva chinuitor și greu.
Visul ce azi l-ai îngropat lasă-l aici să putrezească
Și lângă el și râsul care l-a ucis fără ca altul nou să nască
Dar niciodată să nu uiți de-acuma cum te cheamă
Nimeni Degeaba, și dacă te gândești mai bine, ești Cineva de seamă
Doar că degeaba, nimeni, nu poate să te împlinească
Tu ai un preț, și e cam mare, doar Cineva-și permite să-l plătească
E fata ce dintotdeauna a așteptat iubirea să i-o dăruiești
Și numai ea mai știe ce înseamnă iubirea cu iubire să o răsplătești.
Souvenir 
#1 by Camelia on 9 October 2011 - 0:09
*erată…iar
era un mod de viaţă
#2 by Camelia on 9 October 2011 - 0:08
Când închid ochii, văd doar Place Vendome, al cincilea arondisment…ador acele locuri…ce m-am mai dat atingerii vitrinelor cu privirea…cât despre Paris, amintirea mea stă încă la picioarele turnului Eiffel şi priveşte luuuuuuung, pentru că nu am putut urca. până în vârf..şi ştii de ce? pentru că amicii mei francezi au zis că cei câţiva adunaţi ce erau pe acolo erau prea mulţi…era coadă, cum s-ar spune, iar ei nu şi-au făcut din asta un obicei…am încercat să le povestesc despre vremurile în care coada la noi era un mod de viaţă…ce de mai legături de prietenie s-au născut în acel cândva…mi se întâmplă să îmi întreb mama; da’ pe cutare de unde o ştii? îmi răspunde…ghici ce? de la coadă de la lapte…pe alta nu a uitat-o vreodată când i-a ţinut rând la pui…e vorba de o bătrânică acum, din cartier…
Dacă închid ochii, simt cum mă dilatez şi îl cuprind pe…cineva…în mine.
#3 by Bob on 9 October 2011 - 0:27
Îmi vine să râd ! Fiindcă si eu am pierdut cam două zile până să urc; coada e foarte mare dar merge foarte repede 🙂
Mie nu mi-a plăcut Parisul ca oraș, totuși acuma, după ce am uitat mersul pe jos (eu sunt alergic la mersul pe jos; da, știu e nesănătos, ca și fumatul, sau, mai rău, dragostea … dar, hei, eu nu vreau să mor sănătos!) cred că mi s-ar potrivi perfect (doar sunt un Cioran neîmplinit, nu !) mai ales zona Montmartre cred (asta am vazut eu; din păcate Cartierul Latin l-am ratat și poate mai sunt zone potrivite sufletului … dar cu altă ocazie)
Eu dacă închid ochii mă văd pe terasă la Ibisul cu cel mai mic mic-dejun din lume, savurând un vin roșu de duzină și scriind pe blog … glumesc. Parisul are un farmec aparte, dar trebuie să-l digeri bine înainte să-l guști, cred.
#4 by Bob on 8 October 2011 - 23:44
Pentru tine:
Închide ochii … vezi Parisul așa-i ? Toată nebunia, delirul, visul permis, visul interzis, adâncul tau.
#5 by Bob on 8 October 2011 - 23:16
Și-ți dăruiesc din suflet asta:
Listen to the lyrics …
Trust I seek and I found in you …………..
Metallica si Filarmonica din San Francisco …
The Devil hand in hand with the Angel ……………
#6 by Camelia on 8 October 2011 - 23:15
Gary Moore ţi se potriveşte? Ca sound?
#7 by Bob on 8 October 2011 - 23:41
🙂 Orice-mi face inima sa vibreze … dar fiind de felul meu un trist disperat poti sa mergi la sigur cu metale grele But Gary Moore’s fine also Imi place si Shakira 🙂 de exemplu Dar si Evanescence, Eurithmics, Roxete !, Abba !!!!, am fost chiar fan Michael jackson, dar …. acuma-s cu greii 🙂 De la Pink Floyd la Judas Priest cu accent pregnant pe Metallica (imi plac f mult versurile lor) Shinedown … foarte frumos Limp Bizkit… why not … Linkin Park Imi place cam orice daca versurile au chichirez Chiar si 50 Cent sau cum se scrie are o melodie care mi-a placut dar nu ma intreba care 🙂 🙂
#8 by Camelia on 8 October 2011 - 23:02
*obstinaţie…iar acolo, fi-voi…mi-a scăpat un punct în loc de cratimă. Vrei, ştiindu.-te a fi amabil, să faci cuvenitele corecturi???
#9 by Bob on 8 October 2011 - 23:09
Mie mi-a scapat o iubire intr-un loc pustiu si uite … din ea a rasarit poezie, cu multe greseli, ce le voi fi corectand, cu obstinatie, sau mai degraba de rusinea obstinatiei 🙂
Desigur, corectez; sincer, nici n-am observat; sunt mult prea incrancenat pe fond ca sa observ forma
#10 by Camelia on 8 October 2011 - 22:51
Pe-aici; pe-aici fi-voi…prin preajmă, când va ieşi la lumină, cu disperată obstinaţia vrândul din tine; poate voi întârzia cu privirea, dar ştiu că nu îţi vei închide ferestrele…oricum, n’au zăbrele, aşa că voi putea străbate.
PS
Ţi-a plăcut melodia?
#11 by Bob on 8 October 2011 - 23:00
Ți-am mai spus că mă citești înainte de a mă fi scris ! ” oricum, n’au zăbrele ” Sunt pur si simplu uimit ! Ai sa vezi de ce … nu acuma
Da ! Mai ales ca incepe cu un distort la chitara … Eu sunt fan Metallica si cred ca am spus tot Sigur, imi place tot ce e frumos dar … daca are un sound de metal cu atat mai bine 🙂
#12 by Bob on 8 October 2011 - 22:31
🙂 Nu, n-am sa sterg nimic. Iar tu, ma chinui sa fie asteptarea cat mai scurta 😉 ai sa vezi ..
#13 by Camelia on 8 October 2011 - 20:54
Ziceam despre melodie că o poţi şterge mai apoi după ce o vei fi ascultat…dar …îmi place ce a ieşit, precum încâlceală răsucită desluşită acum
Semnat, eu, zâna…aşteptânda zână.
#14 by Camelia on 8 October 2011 - 16:48
Îţi trimit o melodie; e o chemare într-un vis ca un vis cu ochii deschişi…o poţi şterge apoi…E ceva acolo ce m-a răscolit…zice aşa: “am un gând ce îmi spune despre tine”.
#15 by Bob on 8 October 2011 - 20:40
Cum să șterg ?
Durerea nu-i folositoare Fără să știi în fiecare zi ce te-a durut și-n continuare doare Și fără zâne precum tu s-alinte Nespusul de durere în cuvinte. Și netrăitul eu îți mulțumește Și speră că-ntr-o zi un eu cuvânt îți dăruiește.
#16 by Bob on 8 October 2011 - 16:33
Ai dreptate, … nu uităm niciodată pe Nimeni … Degeaba . Și atunci rămâne doar Semnificația, fapta sufletului.
Mulțumesc pentru toate dezvelirile dăruite. Fără ele astăzi aș fi fost mai aproape de faptă, uitare, și nu de suflet, semnificație !
Cu drag și eu, și sper, într-o zi de rece cu un cadou de cald, de suflet cald …
#17 by Camelia on 8 October 2011 - 16:17
PS
Ni se întâmplă câteodată, sufletule, să uităm faptele…NICIODATĂ, însă, semnificaţia.
Cu drag.
#18 by Camelia on 8 October 2011 - 16:15
#19 by Camelia on 8 October 2011 - 16:14
Nu poţi face să stea ce e făcut să plece, remember? Îi vei purta de-acum absenţa în căptuşala tainică a sufletului tău, când ţi se va face foame de vreo amintire, pentru că nu cred că ţi-ai dori-o abandonată…tot ce’i pe hârtie, e de şters, de-ar fi să o faci…mai greu cu tăieturile adânci de pe partea dreaptă a inimii…mai greu cu crestăturile gândurilor pe care le-ai făcut în ea.
O voce din tine vesteşte ceva? Crede-o…este, cumva, ceea ce mereu am ştiut…că cele mai frumoase amintiri pe care le-am trăit sunt cele ce urmează să se întâmple…am spus-o fiecărui suflet aproape…cândva, vei avea privilegiul aflării privirii cea care te va aduna în ea, făcându-şi încercarea în cea a ta, şi care te va stăpâni, descifrându-te, în tresăriri.