Din tine a rămas mistuitor doar visul,
Tu nu mai ești, te-ai isprăvit între cuvinte
Eu șterg acum nevrut de tine scrisul
Și încet încet mi te deșir din minte
Fire de suflet împletite cu iubire
Acuma-s noduri încâlcite-n nepăsare
Au fost cândva un strai brodat cu fericire
Tu l-ai scurtat, ți se părea prea mare
Te-ai bucurat de noul tău veșmânt
Și ai plecat râzând rotită-n piruete
Un fir s-a agățat însă de-un gând
Și tu te-ai dezgolit, fără regrete
Acum ești goală și lacom dorită,
Iubirea însă nu te mai îmbracă
Și-o altă haină nu ți-a fost croită,
Iar poezia mea nu poate să-ți mai facă.
Souvenir 