Souvenir

O literă pe buze dacă-mi dai
O plâng cuvinte-n lacrimă de rai
Cu suflet le încalț, perechi nenumărate
Să te urmeze-n viată toate
De obosește vreunul prea din timp
Îl reîntorc în suflet și-l alint
Și tu de oboseală de vei fi oftând cândva
Încetinește pasul și lasă-te în voia mea
Am să te port pe gânduri albe și catifelate
Până la visul tău oricât e de departe
Și am să i te las în brațele pe care le dorești
Iar eu mă voi întoarce să îți scriu povești
Pe care tu să le arunci în hohote râzând
Ca de o glumă proastă răsturnată-n gând.