Îmi spui cuvinte, eu de emoție mă răscolesc,
Aș vrea să îți răspund, să-ți spun că te iubesc,
Mă uit în ochii tăi, îi sorb când îmi vorbești,
Și taci apoi, Doamne cât de frumoasă ești !
Te mângâi cu privirea în care șoapte am ascuns,
Vreau să-ți ajung cu ele-n suflet, dar e de nepătruns,
Pe buze-ți picur sărutări înveșmântate cu tandrețe,
Tu zâmbetul mi-l dai, e atât de plin de frumusete !
Frămânți cu mâinile cuvinte de adio, și ce grele,
Vrei să îmi spui că pleci, nu vrei să mă lovești cu ele,
Te înțeleg chiar nerostită, și lacrimile-mi scapă,
Ești preafrumoasă, de tine am nevoie precum un însetat de apă !
Tu te îndepărtezi, mi-e inima o rană plină de-ntristare,
Aș vrea să-ntorci privirea înapoi și să mă vindeci de uitare,
În frumusețea ta se pierde însă gândul meu târziu,
Și fără ea eu mor, și mă usuc de setea ei ca-ntr-un pustiu.
Souvenir 