În debara


Iubirea mea nu-i bună de nimic, e nefolositoare,
E ca un pom stingher pe care toamna-l bate pe spinare.
Ai pus-o-n debara pe-un raft anume prăfuit,
Ești rușinată s-o arunci când știi cât te-a iubit.
Legată bine fără fundă într-o cutie ponosită,
Împachetată în cuvinte așternute pe o hârtie-ngălbenită,
Va sta acolo încătușată la cheremul timpului fugar,
Ce pudră de uitare peste rânduri de tristețe îi va oferi în dar.
Va plânge crunt cu lacrimi care-i vor usca menirea,
Sperând că într-o zi tu o vei grația cu amintirea.
Vor trece zile, ani de stat în recele mormânt,
Cuvinte noi îți va lega buchet în gând,
Până în ziua când de roadele livezii plictisită,
Îți vei aduce-aminte că-ntr-o cutie ai o iubire pedepsită.
Vei răscoli în toată debaraua de-un gând înfrigurată,
Îți va fi teamă c-a murit cu praf acoperită și uitată.
Finalul nu ți-l spun, va fi oricum feeric,
Demn de-o iubire crunt pedepsită la-ntuneric.

 

Anunțuri
  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: