În debara


Iubirea mea nu-i bună de nimic, e nefolositoare,
E ca un pom stingher pe care toamna-l bate pe spinare.
Ai pus-o-n debara pe-un raft anume prăfuit,
Ești rușinată s-o arunci când știi cât te-a iubit.
Legată bine fără fundă într-o cutie ponosită,
Împachetată în cuvinte așternute pe o hârtie-ngălbenită,
Va sta acolo încătușată la cheremul timpului fugar,
Ce pudră de uitare peste rânduri de tristețe îi va oferi în dar.
Va plânge crunt cu lacrimi care-i vor usca menirea,
Sperând că într-o zi tu o vei grația cu amintirea.
Vor trece zile, ani de stat în recele mormânt,
Cuvinte noi îți va lega buchet în gând,
Până în ziua când de roadele livezii plictisită,
Îți vei aduce-aminte că-ntr-o cutie ai o iubire pedepsită.
Vei răscoli în toată debaraua de-un gând înfrigurată,
Îți va fi teamă c-a murit cu praf acoperită și uitată.
Finalul nu ți-l spun, va fi oricum feeric,
Demn de-o iubire crunt pedepsită la-ntuneric.

 

  1. Leave a comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: