Souvenir

Mi-e frig de teamă, sînt și dezbrăcat,
Iubirea caldă ți-am dăruit-o toată ție.
E noapte rece-afară, e și înnorat,
De-acum mereu așa va fi să fie.

Nu-ți mai aștept cuvântul simplu,
Plictisitor de complicat e să mi-l spui.
Pe o frânghie suspendată parcă umblu,
Aș vrea-o ștreang la gât, tu să mi-l pui.

Mă ții legat de sufletul îngândurat
Cu lanțuri negre, grele de tăcere
În patru zări vrei să mă rupi de-ndat
Să-mi răsplătești iubirea cu durere

Îmi arzi cu fierul roșu carnea pîn-la os
În inimă îmi bați otrăvitoare ruginite cuie
Mi-ai spus că rostul meu ti-e fără de folos
Și azi e ziua ca definitiv el s-apuie

Te las acuma să mă chinui cu tăcerea
Și lacrima ce încă nu mi-a curs s-o storci
Așa cum ți-e și cum ți-a fost plăcerea
Din rai, în Iad să mă întorci.

Îți spun adio dragă doamnă
La revedere e un drum prea lung
Mi-e scurtă viața și deja mi-e toamnă
Și dacă n-am ajuns, nici nu te mai ajung

Să nu-mi faci groapă, nici sicriu
La cap să nu-mi pui nici-o cruce
Să îmi blestemi cenușa-ntr-un pustiu
În care nici chiar Moartea nu se duce

Acolo să mă lași pe veci uitat
Trăiește-ți de devreme somnul dulce
Iubirea de ți-am dat-o n-a fost un păcat
Nu-n tine, ci-n iubirea ta a vrut ea să se culce.