A fost odată într-o iarnă argintie,
O fată care mi-a zambit doar mie.
Mi-a stat în brațe o secundă,
A fost destul, cat anul tot mi s-a parut de lungă.
Și-n veselia tumultoasă și amețitoare,
A fost doar pentru mine zâmbitoare,
La dans am strans-o-n brațe cu rușine,
Și ea s-a rușinat puțin de mine.
În părul ei cu fulgi de vise m-am jucat,
Și ochii i-am sorbit în ganduri de păcat.
I-am spus povești de nuntă din priviri,
Dar astăzi toate astea sunt doar frumoase amintiri.
Aș mai avea atat de multe să îți povestesc
Dar pot s-o fac mai simplu-n două vorbe: Te Iubesc !
Souvenir 
#1 by Bob on 22 September 2011 - 23:31
În fiecare dintre noi zace un Iuda. E o fatalitate biblică trădarea iubirii.Și un blestem postum eterna căutarea a Ei.
#2 by Camelia on 22 September 2011 - 22:41
Te iubesc este sacru; doar că mulţi se leapădă de el, atunci când nu mai au ce să îi spună.