O Minciună


Văzduhul a încremenit aflându-mi tainic visul
În care tu-ai fost cerul, eu negru adânc abisul.
Timpul a început să curgă în cruntă disperare
Astăzi, de azi, până și Bună Ziua doare.

Vise s-au spart, doar cioburi sunt acum în stele,
Odinioară tu le străluceai, acum nu mai lucesc nici ele,
Erai ascunsă și misterioasă luna,
Și eu pierdută mincinos prin nori furtuna.

Tristețea mi se destrăma grăbită,
Când dimineața îți zăream surâsul, răscolită
De visele ce sunt acuma sparte, împrăștiate în minciună,
Strivite, chiar nevinovate, de prima zi cu plină lună.

  1. Leave a comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: