Pătat e soarele, parcă-i o bubă coaptă
Și cerul e întreg un putred nor
Vântul îmi șuieră răutăcioasă șoaptă
Că poate-i timpu-acum să mor.
De nicăieri mă arde ploaia deasă
De peste tot mă schingiuie dureri
Vântul îmi șuieră tăcere ticăloasă
Că trebuia să mor de ieri.
Cuvintele se-adună disperate în catrene
Iubirea sângerează de-al tău dor
Vântul îmi șuieră negre blesteme
Că mâine sigur am să mor.
Souvenir 