Vântul


Pătat e soarele, parcă-i o bubă coaptă
Și cerul e întreg un putred nor
Vântul îmi șuieră răutăcioasă șoaptă
Că poate-i timpu-acum să mor.

De nicăieri mă arde ploaia deasă
De peste tot mă schingiuie dureri
Vântul îmi șuieră tăcere ticăloasă
Că trebuia să mor de ieri.

Cuvintele se-adună disperate în catrene
Iubirea sângerează de-al tău dor
Vântul îmi șuieră negre blesteme
Că mâine sigur am să mor.

  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: