Vântul


Pătat e soarele, parcă-i o bubă coaptă
Și cerul e întreg un putred nor
Vântul îmi șuieră răutăcioasă șoaptă
Că poate-i timpu-acum să mor.

De nicăieri mă arde ploaia deasă
De peste tot mă schingiuie dureri
Vântul îmi șuieră tăcere ticăloasă
Că trebuia să mor de ieri.

Cuvintele se-adună disperate în catrene
Iubirea sângerează de-al tău dor
Vântul îmi șuieră negre blesteme
Că mâine sigur am să mor.

  1. Leave a comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: