Souvenir

Oh doamnă,i primăvară
Cu trup de floare, fraged ca trupul de fecioară
Cu sâni care-au furat rotundul soarelui de-amurg
Și coapse printre care gânduri care rodnic înfioară curg
Cu șolduri temătoare, precum o umbră misterioasă
Zărindu-se destul, dar prea puțin, prin dimineața de mătasă
Cu buze care mușcă-n suflet și ochi arzând dogoritori
Cu șoaptele cântate triluri de galeșe privighetori
Cu degete care trezesc vechi anotimpuri, rămase în uitare
Și cu dorinți tumult spumos, ca zbuciumul de mare
Ești primăvară, doamnă, iar eu nebun, pe cerul tău amor
Tu înflorești în fiecare anotimp, iar eu, încet-încet, învăt să zbor