Ești, fără să mai fii, doar un copil
Timpul te-a ocolit sfios, tiptil
Când după zilele copilăriei tu încă mai tânjești
Prezentul meu adult aș vrea să-încerci să îl trăiești
Dar ne despart atâtea șotii și copilării nespuse
Și jocuri nejucate, într-un sertar cu jucării uitate-ascunse
Când mă mai joc cu tine, și tu m-accepți la joacă
Aș vrea să-mi fii femeie, dar tu rămâi mereu o fată
Joc, pentru tine doar, rolul de jucăuș băiat
Deși în barbă îmi răsare neaua și-n păr de mult zăpada-n alb m-a colorat
Râzi cristalin și ești puțin de tot peltică
Ești astăzi superbă o femeie, și nu o fetiță frumușică
Ești gata să primești iubire, și dacă vrei să și oferi
Copilăria las-o-n urmă, până când azi nu se ascunde-n ieri
Joacă-te jocuri noi, pentru femei frumoase
De vrei pot să te-învăț iubirea în suflet cum se coase
Cum poți să împletești priviri în haină dulce de suspin
Și cum în joacă se atinge, iubirea mea cu al iubirii tale spin
Pot să îți arăt și stelele de-aproape, pot să te urc la cer
Și Luna răsărită noaptea, și nu în joacă, pot să ți-o ofer
Trebuie doar să fii, chiar de nu vrei, ce astăzi ești
Femeia dulce și ispititoare pe care aș iubi-o ca-n povești
Copilării
- Leave a comment