Te-am vrut întâi un zâmbet, să-mi faci din iarnă vară
Te-am vrut o șoaptă, din suflet să-mi ridici o grea povară
Te-am vrut mătase despletită, să-mi mângâi fața aspră
Te-am vrut speranță în luna tremurândă ce îmi bătea-n fereastră
Te-am vrut căldură, topită peste mine la trezire
Te-am vrut să-mi împlinești destinul ce îmi stătea în amorțire
Te-am vrut privire poposită în ochii mei prea triști
Te-am vrut să știi că-n mine crâncen și dureros exiști
Te-am vrut cu răutate, cu plăcere, o ultimă nebunie
Te-am vrut să porți în tine viața ce ne urma să fie
Te-am vrut cuvântul să mi-l dorești pe buze răvășit
Te-am vrut să-mi tremuri la gândul de-a te fi iubit
Te-am vrut bătaie nouă în inima ce rece se pregătea să stea
Te-am vrut atât de mult, te-am vrut ascunsă-n soarta mea
Astăzi te am, fără ca tu te-am vrut să-mi fi știut vreodată
Și mâine, dacă va mai fi, te vreau în tine iubirea să mi-o vrei purtată.
Souvenir 