Mâine sînt hotărât să scriu
Ultima pagină-ntr-o carte,
Să-nchid pe veci iubirea-ntr-un sicriu,
Să râd nemernic de-a ei moarte.
Și în cortegiul vesel funerar
Să chem iubitele ce nu le am,
Singurătatea o tocmesc în față lăutar,
Pomana o declar bairam.
Invit pe toată lumea, și pe voi,
Va fi paranghelie mare,
Am lacrimi nobile într-un butoi,
Să beți cu grijă, că e băutură tare.
Sufletul l-am pus glazură pe un tort imens.
Umplut cu versuri topite-n ciocolată,
Șoaptele-s frișcă de un alb intens
Și are gust de dragoste adevărată.
Umpleți paharele și haideți să ciocnim,
Să nu mai gust iubirea niciodată !
Fie-i țărâna grea și plină de venin,
Să putrezească-n chinuri fiindcă a iubit o fată.
La miezul nopții artificii voi aprinde c-un chibrit
Să urce pân-la cer și stelele să stingă
Să piară luna, soarele și tot ce din iubire-am dăruit
Dar inima n-a reușit să i-o atingă.
Cînd zorile misterios se vor ivi,
Iar voi veți înfrunta beția,
Eu am să-i spun că și din moarte-o voi iubi
Și voi pleca să-nfrunt devreme răsărită veșnicia.
#1 by Bob on 1 October 2011 - 16:26
Celelalte Cuvinte, Compact …. s-au dus și astea ca iubirea …
#2 by Camelia on 1 October 2011 - 9:53
#3 by Camelia on 30 September 2011 - 22:44
Să închizi iubirea în sicriu şi să o taci cu limbă de moarte? Nu poţi, pentru că te-ai preschimba în suflet mut, dintr-acelea curmate la netimp, când încă nu le-a venit vremea….de fapte definitive trebuie să ai mare fereală pentru că nu mai poţi reveni asupra lor…