Te caut, te găsesc și iar te pierd,
Te scriu în versuri, și nu-mi place, șterg,
Mă răscolesc în suflet, e plin de tine peste tot,
Vreau să te scriu altfel, tu mă blestemi să nu mai pot,
Te văd, frumoasa ești, aici, n-ajung să te ating
Te recompun în alte versuri, în fața ta ele se sting,
Fur poezia lumii doar ție să ti-o dăruiesc,
Fur și iubirea toată, las celorlalti doar ura, te iubesc,
Caut cuvântul ce-n brațe trebuie să mi te-aducă,
Te simt în ele cred, ba nu, e o nălucă.
Mă sting încet de oboseală, mă-ntind printre cuvinte,
Odinioară le-odihneai în palmă, acum le-arunci printre morminte.
Acolo unde ele cad în chinuri moartea moare,
Iar noaptea-s stele care ard iubirea ta cu disperare.
o Nălucă
- Leave a comment