Nepăsătoare taci, și pleci,
Cu nepăsare gândul meu îl treci,
Cuvintele-mi le pierzi, din nepasare,
Cu nepăsare mă privești, nu-ți pasă că mă doare.
Nepăsător ți-e gestul, cu nepăsare mi-l oferi în dar
Și gândul despre mine, ți-e plin cu nepăsare iar.
Nepăsătoare ai citit iubirea ce inundă cartea,
Nepăsătoare o să fii și-atunci când mă voi întâni cu moartea.
Vei fi departe atunci, lăsând în urmă nepăsare,
Voi fi plecat și eu, dar nepăsarea ta mă va durea mai tare.
Doar că din chinul zilnic, nepăsarea îmi va deveni eternă
Cu nepăsare îmi va fi umplută chiar și a morții pernă.
Dar eu te voi iubi, iubire încrâncenată
Și nepăsarea o să ți-o acopăr cu moartea mea uitată.
Nepăsătoare
- Leave a comment