Pentru tăcerea neagră care naște-n mine
Albe cuvinte numai pentru tine
Pentru că scurta-ți clipă de rabdare
Poate ierta o inimă ce pentru tine moare
Pentru că dincolo de graba ta nervoasă
O inimă ți s-a-nchinat pioasă
Pentru că floarea aruncată cu dispreț și nepăsare
A răsărit din inima ce te iubea cu disperare
Pentru că două litere pecetluind a zilei încheiere
Pot adormi o inimă ce plânge noaptea de durere
Pentru că două litere ce-ntâmpină racoarea dimineții
Le țin în suflet pentru tine, sunt izvorul vieții
Pentru că semnul cel îngalbenit de plictiseală
E pentru-o inimă dulceață, chiar dacă pentru tine e greșeală
Pentru că liniștea ce astăzi ne desparte
Ai ridicat-o tu în calea inimii ce te iubea chiar de departe
Pentru că niciodată n-am vrut altceva
Nici ură, nici iubire, ci doar să-ți dăruiesc inima mea
Chiar și numai pentru atât,
Era o inimă ce merita un trecător minut
Iubește-ți timpul, dulce frumoasă amăgire
Timpu-ți va trece, la fel și a mea iubire.
#1 by Kaaliope on 10 September 2011 - 15:06
Ii ignoram pe cei ce ne adora, si-i adoram pe cei ce ne ignora….
#2 by Bobita on 10 September 2011 - 15:15
Ce adevarat !!!
#3 by Bobita on 10 September 2011 - 15:43
Ma intreb daca nu cumva vorbele tale sunt principiul existentei noastre. Ne luptam pe viata si pe moarte sa cucerim ceva apoi odata victoria asigurata lasam teritoriul cucerit prada ignorantei pentru ca in ochi ne straluceste aurului altei lumi abia descoperite.
Sa fie viata atat de murdar de banala ?