Blestem să vă stea întuneric în ochi
Să vă putrezească sămânța în vintre
Copiii să vă fie în lanțuri robi
Spinarea să le-o crape străine biciuri de cuvinte
Blestem să n-aveți limbă de cerșit iertare
Numele să vă piară în noroi
Blestem să pribegiți între hotare
Să n-aveți țară vă blestem, și nici o lume de-apoi
Blestem să vi se usuce mâna
Care pentru un praf de aur afundă poporul în sclavie
Cu scârbă, ca pe viermi, să vă scuipe țărâna
Români nu sunteți și n-aveți nici Dulce Românie
#1 by Sebastian on 10 December 2013 - 10:14
wow, nu e prea dur?
#2 by Domnul Bob on 10 December 2013 - 14:18
De ce n-ar fi ? E inutil să întorci și obrazul celălalt. Uită-te-n jur, de la micii nesimțiți din supermarketuri până la cei mari, toți te iau de fraier când ierți.
#3 by Sebastian on 10 December 2013 - 16:40
asta cam asa este. ma face sa nu uit de ce am plecat.
#4 by Domnul Bob on 10 December 2013 - 19:37
Like ! 🙂