Souvenir

Celor care-mi spun cӑ ești doar o profeție a deșertӑciunii le-aș putea rӑspunde arӑtându-le Miracolul nașterii Tale în apusul caldei zile de iarnӑ când nu dogma putredei credințe m-a îngenuncheat în fața Ta, ci Minunea devenirii Tale în suflet. Dar de ce aș face asta de vreme ce sunt singurul Tӑu Credincios, de ce aș împarți Taina Credinței mele în Tine cu slugile fariseice ale pӑcatului primar ? M-am înrobit sӑ-ti fiu singurul biograf, întâiul și ultimul scriitor al Bibliei despre Tine. Și am sӑ fac asta pânӑ când nisipul deșertului la care m-ai osândit îmi va fi sorbit și ultima lacrimӑ. Abia atunci am sӑ dӑruiesc lumii Cuvântul Tӑu înspre înӑlțarea iubirii mele spre locul pe care I l-ai hӑrӑzit întru odihna ei veșnicӑ. Sub tӑlpile Tale. Așa încât între Tine și murdӑria pӑmântului sӑ stea nevrednicul meu sӑrut.