Tu ploaie


Te bucură tu ploaie de-obrajii ei bujori
De palmele-i fugind de ale mele că-s fierbinți
De ochii ce-s cu negrul lor adânc tulburători
Te bucură de răsul ei și-n locul meu să o alinți

Să-i zăbovești puțin pe la sprâncene
Îi place molcom încordarea să le-o răscolești
Abia apoi să-ți legeni stropii pe la gene
Și pe la colț de ochi spre buze să-i plutești

De-o să te guste, să nu-i stai împotrivă
De-a gurii ei dulceață te bucură și tu
Să te strecori apoi printre rotundul sânilor misivă
Spre pântecul care îmbrățișării mele i-a spus întotdeauna nu

De trupul ei te bucură tu ploaie
Scaldă-l cu șoapte aduse-n stropii tăi din cer
Eu trebuie să ard în asfințit văpaie
Să vă privesc iubind-o când și din vise-i pier

  1. #1 by Maria on 19 February 2014 - 15:33

    candva,ratacirea sufletului meu,ma adusesera sa citesc cele mai frumoase,rascolitoare versuri din viata mea…….Bob,sa-ti fie viata plina de iubire!…..oamenii se intalnesc ,apoi se despart si merg in calea lor ….nu stiu daca vei putea intelege vreodat cat ma atingeau cuvintele ce aveau sa ma determine sa ma vad mai mult decat imi stiam putinta.

    M-am bucurat ca undeva,cineva,a permis intalnirea mea cu minunatele-ti cuvinte ravasite….sa-ti fie binele inteles,in orice clipa traita!!! M.

    • #2 by Maria on 21 February 2014 - 9:15

      “ma adusesera”….se voiau ganduri mai multe….dar,intelegi

    • #3 by Domnul Bob on 22 February 2014 - 21:01

      Contesă, cuvintele Voastre mă onorează. Am fost acuzat de murdărie, de interese meschine, de vanități literare, puțini au înțeles, ca Voi, că nu eu am scris, ci sufletul meu, iar el nu știe carte, știe, sau a știut, cred eu, doar să iubească.
      Este foarte greu de descris ce simți atunci când cineva îți mulțumește pentru că i-ai readus visele. E, poate, cel mai mare premiu al vieții.
      Mulțumesc !

    • #4 by Maria on 23 February 2014 - 23:46

      Pe cei ce cauta s-aduca altora acuze,nu-i asculta….caci ,stii de ce? lor , tocmai ce ai tu, nu le-a fost dat…..iubirea,darul omului curat….

    • #5 by Domnul Bob on 24 February 2014 - 20:19

      Nu mă mai ascult nici pe mine Contesă, uneori și eu sunt Diavol ! Dar ce-i drept păcatele mele sunt de altă natură, eu nu mă spăl pe mâini cu lacrimile altora. Ceea ce nu mă face mai bun, cu siguranță.
      Însă nu despre mine-i vorba în viața mea, ci despre Ea. Și atât de bucuros sunt că am întâlnit-o! Fără ea eu n-aș fi fost cuvânt.

Leave a comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.