Souvenir

De ce mereu spui, niciodată nu faci
Niciodată cu buzele tale suspinul meu nu-l împaci
De ce mereu mie mi-e dor și ție la fel
Niciodată ea nu îmi ești, iar eu niciodată nu-ți voi fi el
De ce îmi sugrumi cuvântul mereu cu tăcere
Niciodată nu-l alinți când îl auzi cum se tânguie de durere
De ce șoapta cu ale lumii păreri mereu mi-o astupi
Niciodată n-asculți iubirea și gândurile în bucăți mi le rupi
De ce mi-ai cerut să nasc un alt anotimp cu veșnic amurg plin de povești
Niciodată n-ai vrut nici să le-asculți, nici să le trăiești
De ce mereu în uitare mă-împingi după ce și ție dor de mine ți-a fost
Niciodată nu cauți în palmă sărutul prin care mi-ai găsit într-o seară un rost
De ce mereu mă usuci după ce mă încolțești
Niciodată dorul și iubirea, ale tale cu ale mele nu vrei să le împletești
De ce mereu niciodată
N-ai vrut să-mi fii pereche într-o lume de minciună desperecheată